Foto: ALEX DOMANSKI / REUTERS
De-a lungul anilor, Michael Jackson a oferit publicului si multe momente stanjenitoare. Acestea au fost exploatate intr-o maniera nedreapta de presa tabloida. Va oferim o lista a acestor momente si posibile explicatii pentru ceea ce s-a intamplat.
Debutul fulminant al fratilor Jackson, rasfatatii clasamentelor muzicale si ai publicului, a adus cu sine o problema de conceptie, de filozofie de viata, pentru Michael Jackson: instruit de echipa de la Motown, Michael a acceptat de mic ideea ca este in regula sa spui o minciuna daca o faci pentru binele imaginii tale, pentru PR. De-a lungul carierei sale a folosit in repetate randuri acest truc, raspunzand la multe intrebari dupa cum 'ar da bine', nu dupa cum stateau lucrurile in realitate. Intr-un interviu televizat din 1970 spunea ca nu canta nici un cantec daca nu crede cu adevarat ceea ce spune. Cum ar fi putut crede la 12 ani mesajul piesei Who's Loving You, de exemplu? La fel, in 2002, in timpul groaznicului interviu dat lui Martin Bashir sustine ca pielea lui Blanket este neagra, copilul fiind afro-american...
La doi ani dupa lansare, in 1972, grupul The Jackson Five s-a stins pur si simplu. Adusi in lumina reflectoare cu piese foarte bune, tinerii Jackson au avut apoi parte de cantece banale din partea compozitorilor de la Motown, cantece care le-au coborat foarte mult cota. Nenumaratele insistente ale fratilor si ale lui Joe Jackson ca trupa sa isi scrie propria muzica s-au lovit de refuzurile sefului de la Motown, Berry Gordy, care le cerea doar sa intrepreteze cat mai bine in studio partiturile pe care le primeau de la compozitorii si textierii companiei.
In anii '70 are mari probleme in perioada adolescentei. Dintr-un copil haios si plin de viata, mereu pus pe sotii, devine un tanar foarte timid si retras, incapabil sa-si gestioneze emotiile in multe momente. Abuzurile la care a fost supus de tatal sau, care il batea necontenit inca din frageda copilarie, folosind orice metode (bete, biciuri, palmele, pumnii, picioarele) il marcheaza pe viata. Orele interminabile de repetitii, zilele si noptile petrecute in studio, sedintele foto, munca in sine il epuizeaza si il frustreaza. Va recupera mult in anii maturitatii cand se va furisa la DisneyWorld, costumat ca sa nu fie recunoscut, cand se va inconjura de copii si va participa la batai cu baloane de apa si cu pistoale cu apa, cand isi va construi la ferma sa Neverland un carusel si o roata mare, cand va petrece ore in sir si va cheltui zeci de mii de dolari in magazinele de jucarii. O porecla pe care i-o da tatal sau 'Big Nose' ('Nas Mare') il frustreaza foarte tare. De-a lungul anilor isi va modifica de mai multe ori nasul, apoi barbia, poate va face si alte operatii (nu a recunoscut niciodata public mai mult de doua interventii la nas si una la barbie), astfel ca va arata foarte diferit de imaginea sa din tinerete. Una dintre cauzele acestor interventii poate fi si aceste abuzuri din copilarie.
In 1977 face un rol neconvingator in filmul The Wiz. Desi a facut toata viata eforturi sa intre si in lumea filmului si sa fie si actor sau regizor (asemeni lui Elvis, desi Regele nu i-a fost niciodata model), nu a reusit niciodata. A avut rolul principal intr-un film SF pentru copii care a rulat la DisneyWorld, un altul intr-un film despre el (Moonwalker, 1988) si alte mici aparitii in care s-a jucat pe el insusi in mici roluri secundare. Unii analisti de la Hollywood opineaza ca popularitatea cantaretului Michael Jackson era prea mare pentru a putea fi si actor. Pur si simplu, oamenii l-ar fi vazut pe Michael, nu personajul dintr-o poveste. N-ar mai fi contat talentul. Sau lipsa lui.
Thriller este istoria unei capodopere, dar istoria albumului contine si cateva momente jenante. In primul rand, daca asculti albumului, pe doua piese Wanna Be Startin' Somethin' si Baby Be Mine sunt greseli de editare. Pur si simplu pare ca sare discul. Greselile nu au fost niciodata 'scoase', pe nici una dintre multele reeditari ale lui Thriller. De asemenea, videoclipul Billie Jean, impresionant si bine facut, contine o greseala importanta. In clip, personajul lui Michael, avand o aura speciala reuseste sa lumineze tot ce atinge (dalele asfaltului, cana unui cersetor, un stalp de pe strada, treptele unei scari, un pat etc). La un moment dat, in secventele de dans, sincronizarea dintre atingerea lui Michael si dalele cale se aprind nu este perfecta. Sunt mai multe secvente in care se vede clar cum in unele parti dalele se aprind, iar in altele nu. O scapare jenanta pentru perfectionistul Michael Jackson. Si in clipul Beat It sunt doua greseli. In primul rand este o mica saritura, cum o numesc profesionistii: intr-o secventa, Michael apare in camera sa, cu un tricou alb si pantaloni rosii, pentru ca o secunda mai tarziu sa iasa din camera imbracat in deja legendara jacheta rosie si purtand pantaloni negri. Apoi, in timpul secventelor de dans din final il calca pe picior pe unul dintre dansatorii din background (e vorba de cel cu ochelari negri mari si jacheta alba).
La gala Motown 25: Yesterday, Today and Forever, la care danseaza prima data pasii din Moonwalk si la care isi primeste, neoficial, 'coroana' de Rege al Popului, se inregistreaza un alt moment jenant: desi in prima parte a recitalului sau canta live impreuna cu fratii sai, in a doua parte, cand canta Billie Jean, face playback. La un moment dat se vad in partea din spate a scenei membrii orchestrei, cu instrumentele alaturi, batand din palme si bucurandu-se si ei de interpretarea lui Michael. Din nou, un moment neplacut pentru un artist de o asemenea anvergura si, mai ales, intr-un asemenea moment al carierei.
In 1984, parul ii ia foc in timpul filmarii unei reclame la Pepsi. Nu este un moment jenant, dar multi apropiati spun ca este momentul cand incepe sa ia calmante puternice si alta medicamente care il fac dependent de tranchilizante.
Tot in 1984, invitat la Casa Alba de presedinte Reagan si de sotia acestuia, Michael inregistreaza un nou moment ciudat. Dupa discursul plin de laude al lui Reagan, Michael este poftit sa vorbeasca. Reuseste sa spuna doar ca este onorat si fericit sa fie acolo, multumeste presedintelui si doamnei Reagan, apoi il pufneste rasul...
La inceputul lui 1986 se inregistreaza unul dintre cele mai ciudate momente din cariera lui Michael: apare pe scena Grammy Awards pentru a primi premiul pentru melodia anului. Este un soc. Artistul de culoare Michael Jackson este... alb. In plus, arata diferit fata de doar un an in urma, cand realiza clipul We Are The World. Nu ofera nici o explicatie pentru transformare si refuza orice interviu sau intrebare pe aceasta tema. Apoi comite probabil cea mai mare greseala a carierei: incercand sa tina viu interesul publicului pentru el, in perioada de pregatire a albumului Bad, lanseaza pe piata doua zvonuri ciudate (primul ca doarme intr-o camera cu oxigen – in presa apare si o fotografie, oferita ziaristilor tot de agentii lui Michael si al doilea, ca vrea sa cumpere ramasitele pamantesti ale Omului-Elefant). Presa preia aceste stiri, iar inclusiv institutii serioase de presa, precum Associated Press sau CNN dezbat cazul. Reactia este cea scontata si nu prea: e in centrul atentiei, dar in mod negativ. Nimeni nu il sustine si nimeni nu il intelege. Devine tinta preferata a jurnalistilor de scandal care isi bat joc de el intr-o maniera salbatica. Respectatul artist Michael Jackson, care si-a inceput cariera inca din copilarie, iar la maturitate a obtinut succese neatinse de nimeni altul, devine incet-incet un clown in ochii opiniei publice. Spre sfarsitul lui 1986, tabloidele americane si cele britanice incep sa scorneasca tot felul de stiri despre el, apoi apare si porecla: Wacko Jacko (un fel de Jacko cel intr-o ureche, cel sonat, cel nebun). Reactia lui Michael este zero. Nu apare pe nicaieri, nu discuta subiectul, nu da de pamant cu cei care il denigreaza. Publicul, in majoritate ignorant, crede pana la ultima virgula ce zice presa. Toate aceste atacuri, absolut gratuite, il vor urmari pe Michael pana la sfarsitul vietii si in primele zile de dupa moarte, cand se vor stinge definitiv. De-a lungul anilor am putut citi ca fata lui Michael nu se mai poate vedea la TV fara modificari si ca o noua operatie estetica ar face sa ii crape pur si simplu fata; ca un prieten din copilarie l-a vizitat la Neverland si era sa-i vina rau cand l-a vazut pentru ca pielea de pe fata era lichida, i se topea pur si simplu; ca Lisa Marie Presley este insarcinata cu gemeni, dintre care doar unul este al lui Michael, dar si acela obtinut pe care artificiala (la fel ca povestea care a dus la scrierea piesei Billie Jean); ca Michael ii da tot felul de medicamente cimpanzeului Bubbles, in speranta ca acesta va incepe sa vorbeasca limba engleza; ca Michael si-a aruncat toate oglinzile din casa si nu mai vrea sa se priveasca, atat de urat se considera; ca Michael a facut un ritual voodoo impotriva lui Steven Spielberg pentru ca i-a dat rolul Peter Pan lui Robin Williams si nu lui, dar ca s-a ars la picior in timp ce dansa gol prin gradina de la Neverland, ca Michael arunca toate jucariile cu care se joaca Prince dupa acesta la foloseste o singura data, iar copilul are voie sa foloseasca doar jucarii curatate septic. Daca va vine sa credeti, pe 25 iunie 2009, un tabloid a scris, citand un expert german in imbalsamari, ca Michael Jackson va fi inghetat in pozitia Moonwalk, potrivit unui acord care exista intre familia Jackson si acest artist al imbalsamarilor. Toate aceste aberatii au fost crezute de diverse persoane, care au considerat ca sunt adevarate. Stupiditatile au capatat o turnura tragica in perioada acuzatiilor de pedofilie, atat a celor din 1993, cat mai ales a celor din 2003. Tot felul de neaveniti au umplut ecranele televizoarelor din toata lumea si au aruncat cu laturi in Michael, permitandu-si dupa verdictul clar (a fost declarat nevinovat la 10 capete de acuzare din 10) sa conteste validitatea sistemului judiciar american.
Am scris mai sus ca a fost cea mai mare greseala tolerarea acestor zvonuri. Sa explic: atacurile repetate ale presei, zi de zi, saptamana de saptamana l-au epuizat psihic pe Michael, alimetand la cote maxime o paranoia pe care artistul a dezvoltat-o. Michael si-a suspectat mereu familia si colaboratorii ca ei sunt cei care 'toarna' la presa prostii despre el. In ultimii ani, cand succesul sau comercial nu a mai fost atat de mare ca in anii '80 si '90, Michael a dat vina pe presa, nu pe sine, pentru insucces. Nu in ultimul rand, ba poate in primul rand, in perioada acuzatiilor de pedofilie, presa a innebunit pur si simplu. The Sun a deschis ziarul pe 16 iunie 2005, o zi dupa achitare, cu titlul 'What were they thinking!?' (un fel de 'Ce dracu' a fost in capul lor!?', adica al juratilor, care l-au achitat de acuzatii). In timpul primelor acuzatii Michael Jackson a luat cu regularitate medicamente calmante, apoi a urmat o cura de dezintoxicare in 1993. In 2003, 2004 si mai ales 2005, de-a lungul interminabilelor zile de audieri, Michael a aparut de multe ori sedat in fata Curtii. Pur si simplu nu avea nici o reactie. La fel s-a intamplat chiar in ziua verdictului, parea ca nu aude, nu vede si nu recunoaste nimic, imaginile sunt disponibile pe internet. Aceste traume si aceste pastile pe care le-a tot luat pot fi cauza pentru moartea atat de vremelnica, la numai 50 de ani. Poate se putea face mai mult pentru a se pune capat acestei uri aiuritoare si total nedrepte impotriva unuia dintre cei mai importanti artisti ai lumii. Reverendul Al Jackson a spus la ceremonia de inmormantare a lui Michael, adresandu-se celor trei copii ai starului: 'Nu tatal vostru a fost ciudat (cum l-a portretizat presa incepand cu 1986 – n.a.), ciudat a fost ceea ce a trebuit sa suporte tatal vostru'. Nimic mai adevarat!
Continuand cu momentele ciudate din viata si cariera lui Michael, unul se consemneaza in 1988 la festivitatea Grammy: pentru prima data, se ofera sa cante la ceremonie. Imaginea sa este cam ciudata, pantalonii negri sunt mult prea scurti si nu mai arata cool, ca de obicei, ci dimpotriva. Apoi, face din nou playback, pe ambele piese (The Way You Make Me Feel si Man In The Mirror). La un moment dat, spre sfarsitul lui Man In The Mirror, incepe sa cante live versurile de ad-lib si ad-libidum. Microfonul pe care il are infipt in camasa nu este insa deschis la timp, asa incat canta in gol cateva secunde pana cand sunetistul il deschide si toata lumea se prinde de playback. Coregrafia este si ea fortata, Michael stand mult in genunchi si trantindu-se pe jos in timpul interpretarii. Un moment care nu ii face cinste unui rege. Se revanseaza in turneul Bad unde va canta live, intr-o maniera impecabila in fiecare concert.
Si la spectacolul aniversar MTV 10 ani mimeaza live-ul. Cele doua piese, Black Or White si Will You Be There, sunt playback. Face playback si ceremonia de investire a presedintelui Bill Clinton si la SuperBowl, ambele in 1993. La SuperBowl este cat se poate de evident, pentru ca la un moment dat vorbeste cu fanii, apoi incepe imediat sa cante, intr-o cu totul alta tonalitate. Dar cine nu face playback la SuperBowl? Whitney Houston a mimat pana si imnul national...
Turneul mondial Dangerous debuteaza cu o serie de ciudatenii. In primul rand un costum de scena. Daca in Bad folosise o jacheta argintie, in Dangerous foloseste mult auriu, constient de statutul pe care il are, de Rege al Popului. Doar ca un element de vestimentatie, o bluza, capata o prelungire ciudata in partea de jos, acoperind si slitul pantalonilor lui Michael. Peste aceasta bluza, starul poarta o alta, plina de paiete si strasuri, dar care lasa sa se vada acest slit auriu care, de departe, arata ca si cum Michael si-ar fi pus chilotii peste pantaloni. Nu schimba vestimentatia in nici un moment al turneului, asa ca alimenteaza din nou comentariile rautacioase a tot felul de neaveniti si badarani. Cel mai cunoscut, il stiti desigur: Michael Jackson cu chiloti de tabla! Glumele se intetesc dupa ce in coregrafia unor piese isi atinge insitent pelvisul si, mai ales, dupa izbucnirea acuzatiilor de pedofilie.
In 1993 este fotografiat dezbracat in timpul investigatiei politiei din Los Angeles. Apare la televizor intr-o transmisiune live in care baiguie, speriat de moarte, cateva cuvinte despre nevinovatia sa si iubirea fata de copii. Pentru prima data, arata foarte rau. Pare ca are gene si sprancene false, parul nearanjat, total neingrijit. Este o alarma pentru fanii sai, care il sustin in continuare si ii vor tolera pana la sfarsitul vietii nenumaratele iesiri in lume impreuna cu diversi copii. Reputatia de pedofil este deja construita. Vorba grupului Divertis: 'We are the world, I'd like some children'. Si vorba biografului american J. Randy Taraborelli: Pana in acel moment, Michael parea sa aiba o orientare sexuala nedifinita. Daca in anii '70 oamenii au crezut ca este homosexual, in anii '80, cu operatiile estetice si machiajul si toate zvonurile l-au crezut bisexual. Cand au auzit acuzatiile, multi au crezut in 1993 ca raspunsul nu era nici homosexual, nici bisexual, ci pedofil.
In 1995 da o reprezentatie live la MTV Music Awards. Cu sotia sa Lisa in public, dupa sarutul din 1994, Michael apare pe scena si face un playback de mare inspiratie. Intai 'canta' cateva bucati de piese, ultima fiind Billie Jean. Din pacate, in timpul miscarilor de dans, se produce o dezsincronizare si cineva din echipa tehnica ii ia microful, astfel incat dupa Moonwalk si celelalte piruete, nu mai are nici un microfon la care sa cante cuvintele din finalul piesei: Billie Jean is not my lover. Cu toate astea deschide gura si le reproduce, iar toata lumea isi da seama de playback. Imediat primeste un microfon din public, rosteste cateva cuvinte, dar la urmatoarea piesa e din nou dezastru: 5 minute de muzica si dans fara nici un microfon prin preajma. Daca ne gandim, pana si 3 Sud Est se organizau mai bine in concertele lor. Salveaza impresia la final mimand You Are Not Alone in sfarsit intr-un microfon.
In 1996 incepe turneul mondial HIStory. In videoclipurile albumului, Michael nu arata prea bine. Pentru prima data, pare ceva in neregula cu el. Unii dau astazi vina pe medicamentele pe care le luase in timpul acuzatiilor. Spectacolul este grandios, scena este fabuloasa, mii de efecte speciale si pirothnice la tot pasul, un tanc adevarat apare pe scena dupa piesa Earth Song. Michael este insa un pas in urma. Pentru prima data in cariera are o viteza in minus atunci cand danseaza. Pare plictisit la fiecare spectacol. Face playback de la un capat la altul, doua ore de concert. Canta live doar 2 piese, Wanna Be Startin' Somethin' si un Medley Jackson Five, dar o face groaznic, ragusit, in contratimp, sarind peste versuri. O tine asa doi ani la rand, pana la finalul turneului. Fanii, din fericire, il urmeaza mereu.
Face playback interpretand Earth Song la diverse gale muzicale europene pe parcursul lui 1996. La fel si in 1999, la cele doua concerte caritabile Michael Jackson and Friends, unul in Korea, celalalt in Germania. In timpul celui de la München, unul dintre decoruri cedeaza si cade de la 15 metri inaltime. In ciuda socului, se preface in continuare, pentru ca piesa e abia la jumatate. Intreaga reprezentatie e stranie, pentru Michael arata rau, e tuns intr-un fel care nu il avantajeaza, sunt momente care nu ii fac cinste.
In 1999 anunta, apoi anuleaza 2 concerte (denumite 'ale Mileniului') care ar fi trebuit sa aiba loc intai la Sydney si apoi, impotriva fusului orar, in Honolulu, ambele in ziua de 31 decembrie 1999. o dezamagire imensa pentru fanii care il asteptau cu nerabdare cu proiecte noi.
In 2001, dupa ce casa de discuri Sony refuza sa mai promoveze albumul Invincible, incercand astfel sa il forteze pe Michael sa le vanda catalogul Beatles, starul pregateste o contraofensiva. Se plimba pe strazile New York-ului intr-un autobuz decapotabil, inconjurat de cateva zeci de fani si tipa in gura mare ca Tommy Motola (seful Sony) este un rasist pe care il compara cu diavolul. Organizeaza si o conferinta de presa in care vorbeste despre 'rasismul incredibil' din industria muzicala americana. Lumea se intreaba, poate pe buna dreptate, de ce face aceste declaratii abia acum, dupa 30 de ani de cariera, tocmai cand vanzarile nu-i mai merg la fel de bine.
In 2002 este invitat la MTV de ziua lui. Este prezentat de Britney Spears care il numeste prietenul ei spune ca il considera cel mai important artist al mileniului. Michael apare pe scena langa un tort cu note muzicale, ia o cheie-sol din plastic aflata langa, se uita la ea admirativ, apoi scoate din buzunar un discurs si multumeste tuturor pentru premiul de Artistul Mileniului. Toata lumea este socata, pentru ca acest premiu nu era acordat de catre MTV. E clar, cineva i-a facut-o, iar Michael a luat plasa in toata splendoarea si in fata a milioane de oameni.
Tot in 2002 apare intr-o instanta de judecata din California purtand o masca chirurgicala. Judecatorul ii cere sa o indeparteze, iar Michael se conformeaza. Arata groaznic: cearcane adanci, nebarbierit, sprance false, peruca si mai presus de tot, un plasture-bandaj pe nas. Exista si un fotograf in aceasta sala care face cateva cadre cu Michael aratand in ultimul hal. Presa internationala o alege singura poza facuta pe miscare, cu Michael ducand mana la ochi si deschizand gura. Putina inteligenta te ajuta sa intelegi manipularea, dar milioane de oameni se lasa pacaliti. Urmeaza dezbateri pe tema: fata lui Michael Jackson se dezintegreaza. In zilele urmatoare apare in aceeasi instanta, fresh, barbierit, fara plasture, scos din cutie. Nimeni nu mai publica noile poze cu Michael aratand bine.
Alte cateva zile mai tarziu le arata fanilor stransi la Berlin pe noul nascut, al treilea copil, Blanket. Nu era ceva iesit din comun. De-a lungul anilor, prin turnee sau vizite private, le aratase oamenilor pe ceilalti copii, mereu saltandu-i peste pervaz sau balustradele balconului. Face la fel si la Berlin, dar aici deja lumea ia foc. Presa internationala publica poza, iar cateva organizatii americane pentru protectia copilului cer autoritatilor sa il decada din drepturile de parinte. 20 de ani de stiri negative despre tine, care te portretizeaza ca pe un nebun care traieste pe alta planeta, pot face oamenii sa creada asa ceva despre tine. Face fata cu greu valului de reprosuri si de laturi aruncate in capul sau.
Tot in 2002 face o noua greseala cruciala. Accepta sa ii acorde un interviu lui Martin Bashir, un englez care facuse o emisiune cu cantec cu Printesa Diana in 1995, discutie in care printesa de Wells spunea ca in casatoria ei cu Printul Charles sunt trei persoane, si nu doar doua, ca intr-o relatie normala. Bashir merge la Neverland, filmeaza tot, il intreba pe Michael vrute si nevrute si i se baga pe sub piele, pupandu-l in fund cat se poate de apasat. Cand ajunge inapoi in Marea Britanie si editeaza materialul, se portretizeaza intr-un jurnalist socat de Michael Jackson si alarmat de comportamentul acestuia. Comenteaza negativ toata viata lui Michael: Neverland-ul, muzica si coregrafiile lui Michael ('ce-ti trece prin minte cand dansezi'?, il intreaba Bashir), traumele din copilarie ('am decis sa caut raspunsuri in trecutul indepartat al lui Jackson'), mania pentru cumparaturi. Deschide subiectul mastilor pe care copiii lui Michael le purtau in public. Ironizeaza fanii isterizati stransi la Berlin sa-si vada idolul. Il filmeaza pe Michael impreuna cu un adolescent care fusese bolnav de cancer si care se vindecase cu banii starului. Lansat in 2003, documentarul este un soc international. Saptamani intregi nu se vorbeste despre nimic altceva. Un film-ravansa, inregistrat cu camera lui Michael, si care il arata pe Bashir asa cum i se prezentase lui Michael mai domoleste spiritele, dar nu inchide gura retractorilor. Michael iese umilit din aceasta afacere.
Povestea nu se incheie aici. Michael il indeparteaza de la Neverland pe pustiul din film, Gavin Arvizo, pe fratele si sora acestuia si pe mama celor trei, Janet Arvizo. Familie de profitori, de-a lungul anilor, dadusera in judecata mai multe stauri incercand sa obtina bani, clanul Arvizo nu se multumeste sa fie aruncat afara de la pompa cu bani a lui Michael. Cateva luni mai tarziu, in noiembrie 2003, Michael este arestat din mandatul penibilului procuror districtual Tom Sneddon, si acuzat de pedofilie impotriva lui Gavin Arvizo. Mama sa il cautase pe avocatul primului acuzator al lui Michael, Jordy Chandler, care in 1993 obtinuse despagubiri financiare importante de la star in schimbul abandonarii acuzatiilor. Tom Sneddon, procurorul care investigase cazul din '93 si care se simtea frustrat ca Michael scapase, reusise intre timp sa schimbe legea in California, astfel incat in 2003 nu mai era posibil care asemenea acuzatii sa poate fi rezolvate prin intelegere amiabila. Politia trebuia sa intervina si sa investigheze. Sneddon intra pe fir si il trimite pe Michael in fata juratilor, cerand 25 de ani de inchisoare. Cazul lui Sneddon sa este insa de un penibil absolut: procurorul sustinea ca Michael s-a panicat in februarie 2003 dupa difuzarea documentarului Bashir si a decis sa sechestreze familia Arvizo si sa ii forteze sa faca un al doilea interviu, favorabil lui. In acest timp, se purta cu ei cu manusi si le facea cadouri scumpe, dar il imbata pe furis pe Gavin si pe fratele acestuia si il molesta sexual pe Gavin. Adica l-a atins de cel putin doua ori in zonele intime. Asta-i tot? Da! Acesta a fost cazul prezentat instantei de Sneddon si in urma caruia Michael a fost declarat nevinovat. Avocatul lui Michael, Tom Mesereau a aratat ca familia Arvizo a parasit de multe ori Neverland-ul in perioada in care erau chipurile sechestrati, au facut cumparaturi scumpe utilizand fara permisiune carduri ale lui Michael. Mesereau a adus martori din industria divertismentului care avusesera de-a face cu clanul Arvizo si care au declarat sub juramant ca imediat ce i-au intors spatele si nu au mai fost de acord sa plateasca pentru ea, Janet Arvizo i-a dat in judecata pentru hartuire sexuala, viol, violenta si alte acuze inventate. Mesereau le-a aratat juratilor ca si situatia de fata e din acelasi film, adica o minciuna inventata pentru bani. Din zece capete de acuzare, nici unul nu a fost adoptat, Michael fiind declarat nevinovat la fiecare dintre ele.
Desi a repurtat o victorie rasunatoare, Michael a iesit ravasit din proces. Ca sa spunem in clar, Michael Jackson nu si-a mai revenit niciodata dupa acest proces. Restul vietii sale (inca patru ani) si l-a petrecut pe drumuri, intai prin Orientul Mijlociu, apoi prin Irlanda, in alte locuri din Europa si in Las Vegas. A incercat sa se regaseasca pe sine neglijand cariera, familia, banii, investitiile, proiectele. In 2008, la implinirea a 50 de ani, si-a dat seama ca era momentul sa faca ceva inainte sa piarda tot. Si a decis sa se reapuce de munca. Dupa cum avea nenumarate oferte de a reveni pe scena, a acceptat-o pe cea a AEG, gandindu-se ca va fi mai usor sa concerteze intr-o singura locatie, in loc sa cutreiere iarasi lumea in lung si-n lat. Nu si-a dat seama ca nu era pregatit, sau nu a tinut seama. Ce s-a intamplat se cunoaste. Moartea a insemnat insa renasterea sa artistica si, mai ales, incetarea zvonurilor. La trei ani de la moarte, asemeni lui Elvis, i s-au iertat toate, iar legenda sa este mai stralucitoare ca niciodata.
De-a lungul anilor, Michael Jackson a oferit publicului si multe momente stanjenitoare. Acestea au fost exploatate intr-o maniera nedreapta de presa tabloida. Va oferim o lista a acestor momente si posibile explicatii pentru ceea ce s-a intamplat.
Debutul fulminant al fratilor Jackson, rasfatatii clasamentelor muzicale si ai publicului, a adus cu sine o problema de conceptie, de filozofie de viata, pentru Michael Jackson: instruit de echipa de la Motown, Michael a acceptat de mic ideea ca este in regula sa spui o minciuna daca o faci pentru binele imaginii tale, pentru PR. De-a lungul carierei sale a folosit in repetate randuri acest truc, raspunzand la multe intrebari dupa cum 'ar da bine', nu dupa cum stateau lucrurile in realitate. Intr-un interviu televizat din 1970 spunea ca nu canta nici un cantec daca nu crede cu adevarat ceea ce spune. Cum ar fi putut crede la 12 ani mesajul piesei Who's Loving You, de exemplu? La fel, in 2002, in timpul groaznicului interviu dat lui Martin Bashir sustine ca pielea lui Blanket este neagra, copilul fiind afro-american...
La doi ani dupa lansare, in 1972, grupul The Jackson Five s-a stins pur si simplu. Adusi in lumina reflectoare cu piese foarte bune, tinerii Jackson au avut apoi parte de cantece banale din partea compozitorilor de la Motown, cantece care le-au coborat foarte mult cota. Nenumaratele insistente ale fratilor si ale lui Joe Jackson ca trupa sa isi scrie propria muzica s-au lovit de refuzurile sefului de la Motown, Berry Gordy, care le cerea doar sa intrepreteze cat mai bine in studio partiturile pe care le primeau de la compozitorii si textierii companiei.
In anii '70 are mari probleme in perioada adolescentei. Dintr-un copil haios si plin de viata, mereu pus pe sotii, devine un tanar foarte timid si retras, incapabil sa-si gestioneze emotiile in multe momente. Abuzurile la care a fost supus de tatal sau, care il batea necontenit inca din frageda copilarie, folosind orice metode (bete, biciuri, palmele, pumnii, picioarele) il marcheaza pe viata. Orele interminabile de repetitii, zilele si noptile petrecute in studio, sedintele foto, munca in sine il epuizeaza si il frustreaza. Va recupera mult in anii maturitatii cand se va furisa la DisneyWorld, costumat ca sa nu fie recunoscut, cand se va inconjura de copii si va participa la batai cu baloane de apa si cu pistoale cu apa, cand isi va construi la ferma sa Neverland un carusel si o roata mare, cand va petrece ore in sir si va cheltui zeci de mii de dolari in magazinele de jucarii. O porecla pe care i-o da tatal sau 'Big Nose' ('Nas Mare') il frustreaza foarte tare. De-a lungul anilor isi va modifica de mai multe ori nasul, apoi barbia, poate va face si alte operatii (nu a recunoscut niciodata public mai mult de doua interventii la nas si una la barbie), astfel ca va arata foarte diferit de imaginea sa din tinerete. Una dintre cauzele acestor interventii poate fi si aceste abuzuri din copilarie.
In 1977 face un rol neconvingator in filmul The Wiz. Desi a facut toata viata eforturi sa intre si in lumea filmului si sa fie si actor sau regizor (asemeni lui Elvis, desi Regele nu i-a fost niciodata model), nu a reusit niciodata. A avut rolul principal intr-un film SF pentru copii care a rulat la DisneyWorld, un altul intr-un film despre el (Moonwalker, 1988) si alte mici aparitii in care s-a jucat pe el insusi in mici roluri secundare. Unii analisti de la Hollywood opineaza ca popularitatea cantaretului Michael Jackson era prea mare pentru a putea fi si actor. Pur si simplu, oamenii l-ar fi vazut pe Michael, nu personajul dintr-o poveste. N-ar mai fi contat talentul. Sau lipsa lui.
Thriller este istoria unei capodopere, dar istoria albumului contine si cateva momente jenante. In primul rand, daca asculti albumului, pe doua piese Wanna Be Startin' Somethin' si Baby Be Mine sunt greseli de editare. Pur si simplu pare ca sare discul. Greselile nu au fost niciodata 'scoase', pe nici una dintre multele reeditari ale lui Thriller. De asemenea, videoclipul Billie Jean, impresionant si bine facut, contine o greseala importanta. In clip, personajul lui Michael, avand o aura speciala reuseste sa lumineze tot ce atinge (dalele asfaltului, cana unui cersetor, un stalp de pe strada, treptele unei scari, un pat etc). La un moment dat, in secventele de dans, sincronizarea dintre atingerea lui Michael si dalele cale se aprind nu este perfecta. Sunt mai multe secvente in care se vede clar cum in unele parti dalele se aprind, iar in altele nu. O scapare jenanta pentru perfectionistul Michael Jackson. Si in clipul Beat It sunt doua greseli. In primul rand este o mica saritura, cum o numesc profesionistii: intr-o secventa, Michael apare in camera sa, cu un tricou alb si pantaloni rosii, pentru ca o secunda mai tarziu sa iasa din camera imbracat in deja legendara jacheta rosie si purtand pantaloni negri. Apoi, in timpul secventelor de dans din final il calca pe picior pe unul dintre dansatorii din background (e vorba de cel cu ochelari negri mari si jacheta alba).
La gala Motown 25: Yesterday, Today and Forever, la care danseaza prima data pasii din Moonwalk si la care isi primeste, neoficial, 'coroana' de Rege al Popului, se inregistreaza un alt moment jenant: desi in prima parte a recitalului sau canta live impreuna cu fratii sai, in a doua parte, cand canta Billie Jean, face playback. La un moment dat se vad in partea din spate a scenei membrii orchestrei, cu instrumentele alaturi, batand din palme si bucurandu-se si ei de interpretarea lui Michael. Din nou, un moment neplacut pentru un artist de o asemenea anvergura si, mai ales, intr-un asemenea moment al carierei.
In 1984, parul ii ia foc in timpul filmarii unei reclame la Pepsi. Nu este un moment jenant, dar multi apropiati spun ca este momentul cand incepe sa ia calmante puternice si alta medicamente care il fac dependent de tranchilizante.
Tot in 1984, invitat la Casa Alba de presedinte Reagan si de sotia acestuia, Michael inregistreaza un nou moment ciudat. Dupa discursul plin de laude al lui Reagan, Michael este poftit sa vorbeasca. Reuseste sa spuna doar ca este onorat si fericit sa fie acolo, multumeste presedintelui si doamnei Reagan, apoi il pufneste rasul...
La inceputul lui 1986 se inregistreaza unul dintre cele mai ciudate momente din cariera lui Michael: apare pe scena Grammy Awards pentru a primi premiul pentru melodia anului. Este un soc. Artistul de culoare Michael Jackson este... alb. In plus, arata diferit fata de doar un an in urma, cand realiza clipul We Are The World. Nu ofera nici o explicatie pentru transformare si refuza orice interviu sau intrebare pe aceasta tema. Apoi comite probabil cea mai mare greseala a carierei: incercand sa tina viu interesul publicului pentru el, in perioada de pregatire a albumului Bad, lanseaza pe piata doua zvonuri ciudate (primul ca doarme intr-o camera cu oxigen – in presa apare si o fotografie, oferita ziaristilor tot de agentii lui Michael si al doilea, ca vrea sa cumpere ramasitele pamantesti ale Omului-Elefant). Presa preia aceste stiri, iar inclusiv institutii serioase de presa, precum Associated Press sau CNN dezbat cazul. Reactia este cea scontata si nu prea: e in centrul atentiei, dar in mod negativ. Nimeni nu il sustine si nimeni nu il intelege. Devine tinta preferata a jurnalistilor de scandal care isi bat joc de el intr-o maniera salbatica. Respectatul artist Michael Jackson, care si-a inceput cariera inca din copilarie, iar la maturitate a obtinut succese neatinse de nimeni altul, devine incet-incet un clown in ochii opiniei publice. Spre sfarsitul lui 1986, tabloidele americane si cele britanice incep sa scorneasca tot felul de stiri despre el, apoi apare si porecla: Wacko Jacko (un fel de Jacko cel intr-o ureche, cel sonat, cel nebun). Reactia lui Michael este zero. Nu apare pe nicaieri, nu discuta subiectul, nu da de pamant cu cei care il denigreaza. Publicul, in majoritate ignorant, crede pana la ultima virgula ce zice presa. Toate aceste atacuri, absolut gratuite, il vor urmari pe Michael pana la sfarsitul vietii si in primele zile de dupa moarte, cand se vor stinge definitiv. De-a lungul anilor am putut citi ca fata lui Michael nu se mai poate vedea la TV fara modificari si ca o noua operatie estetica ar face sa ii crape pur si simplu fata; ca un prieten din copilarie l-a vizitat la Neverland si era sa-i vina rau cand l-a vazut pentru ca pielea de pe fata era lichida, i se topea pur si simplu; ca Lisa Marie Presley este insarcinata cu gemeni, dintre care doar unul este al lui Michael, dar si acela obtinut pe care artificiala (la fel ca povestea care a dus la scrierea piesei Billie Jean); ca Michael ii da tot felul de medicamente cimpanzeului Bubbles, in speranta ca acesta va incepe sa vorbeasca limba engleza; ca Michael si-a aruncat toate oglinzile din casa si nu mai vrea sa se priveasca, atat de urat se considera; ca Michael a facut un ritual voodoo impotriva lui Steven Spielberg pentru ca i-a dat rolul Peter Pan lui Robin Williams si nu lui, dar ca s-a ars la picior in timp ce dansa gol prin gradina de la Neverland, ca Michael arunca toate jucariile cu care se joaca Prince dupa acesta la foloseste o singura data, iar copilul are voie sa foloseasca doar jucarii curatate septic. Daca va vine sa credeti, pe 25 iunie 2009, un tabloid a scris, citand un expert german in imbalsamari, ca Michael Jackson va fi inghetat in pozitia Moonwalk, potrivit unui acord care exista intre familia Jackson si acest artist al imbalsamarilor. Toate aceste aberatii au fost crezute de diverse persoane, care au considerat ca sunt adevarate. Stupiditatile au capatat o turnura tragica in perioada acuzatiilor de pedofilie, atat a celor din 1993, cat mai ales a celor din 2003. Tot felul de neaveniti au umplut ecranele televizoarelor din toata lumea si au aruncat cu laturi in Michael, permitandu-si dupa verdictul clar (a fost declarat nevinovat la 10 capete de acuzare din 10) sa conteste validitatea sistemului judiciar american.
Am scris mai sus ca a fost cea mai mare greseala tolerarea acestor zvonuri. Sa explic: atacurile repetate ale presei, zi de zi, saptamana de saptamana l-au epuizat psihic pe Michael, alimetand la cote maxime o paranoia pe care artistul a dezvoltat-o. Michael si-a suspectat mereu familia si colaboratorii ca ei sunt cei care 'toarna' la presa prostii despre el. In ultimii ani, cand succesul sau comercial nu a mai fost atat de mare ca in anii '80 si '90, Michael a dat vina pe presa, nu pe sine, pentru insucces. Nu in ultimul rand, ba poate in primul rand, in perioada acuzatiilor de pedofilie, presa a innebunit pur si simplu. The Sun a deschis ziarul pe 16 iunie 2005, o zi dupa achitare, cu titlul 'What were they thinking!?' (un fel de 'Ce dracu' a fost in capul lor!?', adica al juratilor, care l-au achitat de acuzatii). In timpul primelor acuzatii Michael Jackson a luat cu regularitate medicamente calmante, apoi a urmat o cura de dezintoxicare in 1993. In 2003, 2004 si mai ales 2005, de-a lungul interminabilelor zile de audieri, Michael a aparut de multe ori sedat in fata Curtii. Pur si simplu nu avea nici o reactie. La fel s-a intamplat chiar in ziua verdictului, parea ca nu aude, nu vede si nu recunoaste nimic, imaginile sunt disponibile pe internet. Aceste traume si aceste pastile pe care le-a tot luat pot fi cauza pentru moartea atat de vremelnica, la numai 50 de ani. Poate se putea face mai mult pentru a se pune capat acestei uri aiuritoare si total nedrepte impotriva unuia dintre cei mai importanti artisti ai lumii. Reverendul Al Jackson a spus la ceremonia de inmormantare a lui Michael, adresandu-se celor trei copii ai starului: 'Nu tatal vostru a fost ciudat (cum l-a portretizat presa incepand cu 1986 – n.a.), ciudat a fost ceea ce a trebuit sa suporte tatal vostru'. Nimic mai adevarat!
Continuand cu momentele ciudate din viata si cariera lui Michael, unul se consemneaza in 1988 la festivitatea Grammy: pentru prima data, se ofera sa cante la ceremonie. Imaginea sa este cam ciudata, pantalonii negri sunt mult prea scurti si nu mai arata cool, ca de obicei, ci dimpotriva. Apoi, face din nou playback, pe ambele piese (The Way You Make Me Feel si Man In The Mirror). La un moment dat, spre sfarsitul lui Man In The Mirror, incepe sa cante live versurile de ad-lib si ad-libidum. Microfonul pe care il are infipt in camasa nu este insa deschis la timp, asa incat canta in gol cateva secunde pana cand sunetistul il deschide si toata lumea se prinde de playback. Coregrafia este si ea fortata, Michael stand mult in genunchi si trantindu-se pe jos in timpul interpretarii. Un moment care nu ii face cinste unui rege. Se revanseaza in turneul Bad unde va canta live, intr-o maniera impecabila in fiecare concert.
Si la spectacolul aniversar MTV 10 ani mimeaza live-ul. Cele doua piese, Black Or White si Will You Be There, sunt playback. Face playback si ceremonia de investire a presedintelui Bill Clinton si la SuperBowl, ambele in 1993. La SuperBowl este cat se poate de evident, pentru ca la un moment dat vorbeste cu fanii, apoi incepe imediat sa cante, intr-o cu totul alta tonalitate. Dar cine nu face playback la SuperBowl? Whitney Houston a mimat pana si imnul national...
Turneul mondial Dangerous debuteaza cu o serie de ciudatenii. In primul rand un costum de scena. Daca in Bad folosise o jacheta argintie, in Dangerous foloseste mult auriu, constient de statutul pe care il are, de Rege al Popului. Doar ca un element de vestimentatie, o bluza, capata o prelungire ciudata in partea de jos, acoperind si slitul pantalonilor lui Michael. Peste aceasta bluza, starul poarta o alta, plina de paiete si strasuri, dar care lasa sa se vada acest slit auriu care, de departe, arata ca si cum Michael si-ar fi pus chilotii peste pantaloni. Nu schimba vestimentatia in nici un moment al turneului, asa ca alimenteaza din nou comentariile rautacioase a tot felul de neaveniti si badarani. Cel mai cunoscut, il stiti desigur: Michael Jackson cu chiloti de tabla! Glumele se intetesc dupa ce in coregrafia unor piese isi atinge insitent pelvisul si, mai ales, dupa izbucnirea acuzatiilor de pedofilie.
In 1993 este fotografiat dezbracat in timpul investigatiei politiei din Los Angeles. Apare la televizor intr-o transmisiune live in care baiguie, speriat de moarte, cateva cuvinte despre nevinovatia sa si iubirea fata de copii. Pentru prima data, arata foarte rau. Pare ca are gene si sprancene false, parul nearanjat, total neingrijit. Este o alarma pentru fanii sai, care il sustin in continuare si ii vor tolera pana la sfarsitul vietii nenumaratele iesiri in lume impreuna cu diversi copii. Reputatia de pedofil este deja construita. Vorba grupului Divertis: 'We are the world, I'd like some children'. Si vorba biografului american J. Randy Taraborelli: Pana in acel moment, Michael parea sa aiba o orientare sexuala nedifinita. Daca in anii '70 oamenii au crezut ca este homosexual, in anii '80, cu operatiile estetice si machiajul si toate zvonurile l-au crezut bisexual. Cand au auzit acuzatiile, multi au crezut in 1993 ca raspunsul nu era nici homosexual, nici bisexual, ci pedofil.
In 1995 da o reprezentatie live la MTV Music Awards. Cu sotia sa Lisa in public, dupa sarutul din 1994, Michael apare pe scena si face un playback de mare inspiratie. Intai 'canta' cateva bucati de piese, ultima fiind Billie Jean. Din pacate, in timpul miscarilor de dans, se produce o dezsincronizare si cineva din echipa tehnica ii ia microful, astfel incat dupa Moonwalk si celelalte piruete, nu mai are nici un microfon la care sa cante cuvintele din finalul piesei: Billie Jean is not my lover. Cu toate astea deschide gura si le reproduce, iar toata lumea isi da seama de playback. Imediat primeste un microfon din public, rosteste cateva cuvinte, dar la urmatoarea piesa e din nou dezastru: 5 minute de muzica si dans fara nici un microfon prin preajma. Daca ne gandim, pana si 3 Sud Est se organizau mai bine in concertele lor. Salveaza impresia la final mimand You Are Not Alone in sfarsit intr-un microfon.
In 1996 incepe turneul mondial HIStory. In videoclipurile albumului, Michael nu arata prea bine. Pentru prima data, pare ceva in neregula cu el. Unii dau astazi vina pe medicamentele pe care le luase in timpul acuzatiilor. Spectacolul este grandios, scena este fabuloasa, mii de efecte speciale si pirothnice la tot pasul, un tanc adevarat apare pe scena dupa piesa Earth Song. Michael este insa un pas in urma. Pentru prima data in cariera are o viteza in minus atunci cand danseaza. Pare plictisit la fiecare spectacol. Face playback de la un capat la altul, doua ore de concert. Canta live doar 2 piese, Wanna Be Startin' Somethin' si un Medley Jackson Five, dar o face groaznic, ragusit, in contratimp, sarind peste versuri. O tine asa doi ani la rand, pana la finalul turneului. Fanii, din fericire, il urmeaza mereu.
Face playback interpretand Earth Song la diverse gale muzicale europene pe parcursul lui 1996. La fel si in 1999, la cele doua concerte caritabile Michael Jackson and Friends, unul in Korea, celalalt in Germania. In timpul celui de la München, unul dintre decoruri cedeaza si cade de la 15 metri inaltime. In ciuda socului, se preface in continuare, pentru ca piesa e abia la jumatate. Intreaga reprezentatie e stranie, pentru Michael arata rau, e tuns intr-un fel care nu il avantajeaza, sunt momente care nu ii fac cinste.
In 1999 anunta, apoi anuleaza 2 concerte (denumite 'ale Mileniului') care ar fi trebuit sa aiba loc intai la Sydney si apoi, impotriva fusului orar, in Honolulu, ambele in ziua de 31 decembrie 1999. o dezamagire imensa pentru fanii care il asteptau cu nerabdare cu proiecte noi.
In 2001, dupa ce casa de discuri Sony refuza sa mai promoveze albumul Invincible, incercand astfel sa il forteze pe Michael sa le vanda catalogul Beatles, starul pregateste o contraofensiva. Se plimba pe strazile New York-ului intr-un autobuz decapotabil, inconjurat de cateva zeci de fani si tipa in gura mare ca Tommy Motola (seful Sony) este un rasist pe care il compara cu diavolul. Organizeaza si o conferinta de presa in care vorbeste despre 'rasismul incredibil' din industria muzicala americana. Lumea se intreaba, poate pe buna dreptate, de ce face aceste declaratii abia acum, dupa 30 de ani de cariera, tocmai cand vanzarile nu-i mai merg la fel de bine.
In 2002 este invitat la MTV de ziua lui. Este prezentat de Britney Spears care il numeste prietenul ei spune ca il considera cel mai important artist al mileniului. Michael apare pe scena langa un tort cu note muzicale, ia o cheie-sol din plastic aflata langa, se uita la ea admirativ, apoi scoate din buzunar un discurs si multumeste tuturor pentru premiul de Artistul Mileniului. Toata lumea este socata, pentru ca acest premiu nu era acordat de catre MTV. E clar, cineva i-a facut-o, iar Michael a luat plasa in toata splendoarea si in fata a milioane de oameni.
Tot in 2002 apare intr-o instanta de judecata din California purtand o masca chirurgicala. Judecatorul ii cere sa o indeparteze, iar Michael se conformeaza. Arata groaznic: cearcane adanci, nebarbierit, sprance false, peruca si mai presus de tot, un plasture-bandaj pe nas. Exista si un fotograf in aceasta sala care face cateva cadre cu Michael aratand in ultimul hal. Presa internationala o alege singura poza facuta pe miscare, cu Michael ducand mana la ochi si deschizand gura. Putina inteligenta te ajuta sa intelegi manipularea, dar milioane de oameni se lasa pacaliti. Urmeaza dezbateri pe tema: fata lui Michael Jackson se dezintegreaza. In zilele urmatoare apare in aceeasi instanta, fresh, barbierit, fara plasture, scos din cutie. Nimeni nu mai publica noile poze cu Michael aratand bine.
Alte cateva zile mai tarziu le arata fanilor stransi la Berlin pe noul nascut, al treilea copil, Blanket. Nu era ceva iesit din comun. De-a lungul anilor, prin turnee sau vizite private, le aratase oamenilor pe ceilalti copii, mereu saltandu-i peste pervaz sau balustradele balconului. Face la fel si la Berlin, dar aici deja lumea ia foc. Presa internationala publica poza, iar cateva organizatii americane pentru protectia copilului cer autoritatilor sa il decada din drepturile de parinte. 20 de ani de stiri negative despre tine, care te portretizeaza ca pe un nebun care traieste pe alta planeta, pot face oamenii sa creada asa ceva despre tine. Face fata cu greu valului de reprosuri si de laturi aruncate in capul sau.
Tot in 2002 face o noua greseala cruciala. Accepta sa ii acorde un interviu lui Martin Bashir, un englez care facuse o emisiune cu cantec cu Printesa Diana in 1995, discutie in care printesa de Wells spunea ca in casatoria ei cu Printul Charles sunt trei persoane, si nu doar doua, ca intr-o relatie normala. Bashir merge la Neverland, filmeaza tot, il intreba pe Michael vrute si nevrute si i se baga pe sub piele, pupandu-l in fund cat se poate de apasat. Cand ajunge inapoi in Marea Britanie si editeaza materialul, se portretizeaza intr-un jurnalist socat de Michael Jackson si alarmat de comportamentul acestuia. Comenteaza negativ toata viata lui Michael: Neverland-ul, muzica si coregrafiile lui Michael ('ce-ti trece prin minte cand dansezi'?, il intreaba Bashir), traumele din copilarie ('am decis sa caut raspunsuri in trecutul indepartat al lui Jackson'), mania pentru cumparaturi. Deschide subiectul mastilor pe care copiii lui Michael le purtau in public. Ironizeaza fanii isterizati stransi la Berlin sa-si vada idolul. Il filmeaza pe Michael impreuna cu un adolescent care fusese bolnav de cancer si care se vindecase cu banii starului. Lansat in 2003, documentarul este un soc international. Saptamani intregi nu se vorbeste despre nimic altceva. Un film-ravansa, inregistrat cu camera lui Michael, si care il arata pe Bashir asa cum i se prezentase lui Michael mai domoleste spiritele, dar nu inchide gura retractorilor. Michael iese umilit din aceasta afacere.
Povestea nu se incheie aici. Michael il indeparteaza de la Neverland pe pustiul din film, Gavin Arvizo, pe fratele si sora acestuia si pe mama celor trei, Janet Arvizo. Familie de profitori, de-a lungul anilor, dadusera in judecata mai multe stauri incercand sa obtina bani, clanul Arvizo nu se multumeste sa fie aruncat afara de la pompa cu bani a lui Michael. Cateva luni mai tarziu, in noiembrie 2003, Michael este arestat din mandatul penibilului procuror districtual Tom Sneddon, si acuzat de pedofilie impotriva lui Gavin Arvizo. Mama sa il cautase pe avocatul primului acuzator al lui Michael, Jordy Chandler, care in 1993 obtinuse despagubiri financiare importante de la star in schimbul abandonarii acuzatiilor. Tom Sneddon, procurorul care investigase cazul din '93 si care se simtea frustrat ca Michael scapase, reusise intre timp sa schimbe legea in California, astfel incat in 2003 nu mai era posibil care asemenea acuzatii sa poate fi rezolvate prin intelegere amiabila. Politia trebuia sa intervina si sa investigheze. Sneddon intra pe fir si il trimite pe Michael in fata juratilor, cerand 25 de ani de inchisoare. Cazul lui Sneddon sa este insa de un penibil absolut: procurorul sustinea ca Michael s-a panicat in februarie 2003 dupa difuzarea documentarului Bashir si a decis sa sechestreze familia Arvizo si sa ii forteze sa faca un al doilea interviu, favorabil lui. In acest timp, se purta cu ei cu manusi si le facea cadouri scumpe, dar il imbata pe furis pe Gavin si pe fratele acestuia si il molesta sexual pe Gavin. Adica l-a atins de cel putin doua ori in zonele intime. Asta-i tot? Da! Acesta a fost cazul prezentat instantei de Sneddon si in urma caruia Michael a fost declarat nevinovat. Avocatul lui Michael, Tom Mesereau a aratat ca familia Arvizo a parasit de multe ori Neverland-ul in perioada in care erau chipurile sechestrati, au facut cumparaturi scumpe utilizand fara permisiune carduri ale lui Michael. Mesereau a adus martori din industria divertismentului care avusesera de-a face cu clanul Arvizo si care au declarat sub juramant ca imediat ce i-au intors spatele si nu au mai fost de acord sa plateasca pentru ea, Janet Arvizo i-a dat in judecata pentru hartuire sexuala, viol, violenta si alte acuze inventate. Mesereau le-a aratat juratilor ca si situatia de fata e din acelasi film, adica o minciuna inventata pentru bani. Din zece capete de acuzare, nici unul nu a fost adoptat, Michael fiind declarat nevinovat la fiecare dintre ele.
Desi a repurtat o victorie rasunatoare, Michael a iesit ravasit din proces. Ca sa spunem in clar, Michael Jackson nu si-a mai revenit niciodata dupa acest proces. Restul vietii sale (inca patru ani) si l-a petrecut pe drumuri, intai prin Orientul Mijlociu, apoi prin Irlanda, in alte locuri din Europa si in Las Vegas. A incercat sa se regaseasca pe sine neglijand cariera, familia, banii, investitiile, proiectele. In 2008, la implinirea a 50 de ani, si-a dat seama ca era momentul sa faca ceva inainte sa piarda tot. Si a decis sa se reapuce de munca. Dupa cum avea nenumarate oferte de a reveni pe scena, a acceptat-o pe cea a AEG, gandindu-se ca va fi mai usor sa concerteze intr-o singura locatie, in loc sa cutreiere iarasi lumea in lung si-n lat. Nu si-a dat seama ca nu era pregatit, sau nu a tinut seama. Ce s-a intamplat se cunoaste. Moartea a insemnat insa renasterea sa artistica si, mai ales, incetarea zvonurilor. La trei ani de la moarte, asemeni lui Elvis, i s-au iertat toate, iar legenda sa este mai stralucitoare ca niciodata.
