Pe cel din oglinda l-am simtit a fi foarte foarte furios si disperat. Totul parea o incurcatura, o tragedie, un dezastru. Am decis ca sigur avea dreptate. Nu m-am simtit teribil si eu in legatura cu aceste lucruri, exact ca el? Planeta este consumata pana la epuizare si aruncata la gunoi. Imaginandu-mi viata pe Pamant, numai cu o generatie in viitor, am intrat in panica.
Nu a fost greu sa gasesc oamenii buni care doreau sa rezolve problemele Pamantului. In timp ce am ascultat solutiile lor, m-am gandit: " Exista atat de multa buna intentie, atat de multa grija". Noaptea, inainte de a merge la culcare, cel din
oglinda s-a uitat la mine serios: " Acum vom face ceva.", a spus el. " Daca fiecare
face ce are de facut".
Dar nu toti au facut ce aveau de facut. Unii da, si-au facut partea lor, dar opreau ei valul?. Urma ca
durerea, foametea, ura si poluarea sa dispara? A dori sa faci ceva, nu este de-ajuns.Am stiut asta. Cand m-am trezit, dimineata urmatoare, cel din oglinda parea confuz: "Poate ca e o cauza pierduta", a soptit el. Apoi ceva viclean a aparut in ochii lui si a ridicat din umeri." Dar, tu si eu vom supravietui. Cel putin noi suntem bine."
M-am simtit ciudat cand a spus asta. Era ceva in neregula aici. O banuiala vaga m-a cuprins, ceva care nu a aparut niciodata atat de clar inainte:" Daca cel din oglinda nu sunt eu? El simte separat. El vede problemele "acolo" de rezolvat. Poate vor fi, poate nu vor fi. El se va impaca cu ideea. Dar eu nu simt acelasi lucru- acele probleme nu sunt "acolo", nu chiar. Eu le simt in interiorul meu. Un copil plangand in Etiopia, un pescarus, zbatandu-se disperat intr-o varsare de petrol in mare, o gorila de munte care este vanata fara mila, un soldat adolescent care tremura de groaza atunci cand aude avioanele zburand deasupra : Nu se intampla aceste lucruri in mine, atunci cand le vad si le aud?
Cand m-am uitat, mai tarziu, la cel din oglinda, cel care se uita la mine incepuse sa dispara incet. Era numai o imagine, totusi. Mi-a aratat o persoana solitara, imprejmuita intr-un pachet elegant de piele si oase. "Am crezut odata ca tu ai fost, eu?". Am inceput sa ma intreb. Nu sunt atat de separat si speriat. Durerea vietii ma atinge, dar bucuria vietii este mult mai puternica. Si ea singura va vindeca. Viata este tamaduitorul vietii, si tot ceea ce pot face pentru Pamant este sa fiu copilul ei iubitor. Cel din oglinda a tresarit si s-a simtit jenat. El nu se gandise atat de mult la dragoste. A vedea "probleme" era mult mai usor, pentru ca dragostea inseamna sa fii cu adevarat sincer cu tine insuti. Auch!
"Oh, prietene!", i-am soptit , "crezi ca orice poate rezolva probleme fara dragoste?”. Cel din oglinda nu era sigur. Fiind singur atat de mult timp, fara sa aiba incredere in altii si altii avand incredere in el, a avut tendinta de a se detasa singur de realitatea vietii. "Dragostea este mai reala decat durerea?", a intrebat el. "Nu pot sa promit ca este. Dar poate fi. Hai, sa descoperim!”, am spus eu.
Am atins oglinda zambind cu subinteles. "Hai, sa nu mai fim singuri, din nou! Vrei sa fii partenerul meu? Aud un dans gata sa inceapa. Vino!". Cel din oglinda a zambit timid. Incepea sa inteleaga ca am putut fi cei mai buni prieteni. Am putut fi mai linistiti, mai iubitori, mai onesti unul cu celalalt, in fiecare zi. Ar putea asta sa schimbe lumea?
Eu cred ca o va schimba, pentru ca Mama Natura (Terra) doreste ca noi sa fim fericiti asa cum avem grija de nevoile ei. Ea are nevoie de oameni fara teama de partea ei, al caror curaj vine din a fi parte din ea, asa cum un copilas este de-ajuns de curajos sa mearga pentru ca Mama isi intinde bratele sa-l prinda.
Cel din oglinda este numai dragoste, pentru mine si el nu mai exista loc de frica. Cand eram speriati si panicati, am incetat sa iubim aceasta viata a noastra si acest Pamant. Ne-am deconectat. Si atunci, cum poate cineva sa se imbulzeasca sa ajute Pamanatul, daca ei se simt deconectati? Poate ca Pamantul ne spune ce-si doreste, dar pentru ca nu ascultam, noi ne retragem in propria teama si panica.
14 comments:
Ryan White
Ryan White simbol al justitiei
Sau copil al inocentei,mesager al iubirii
Unde esti acum, unde te-ai dus?
Ryan White, imi lipsesc zilele tale insorite
Ne-am zbenguit agale in prelungite jocuri
Mi-e dor de tine,Ryan White
Mi-e dor de zambetul tau, inocent si luminos
Mi-e dor de gloria ta, mi-e dor de lumina ta
Ryan White, simbol al contradictiei
Copil al ironiei sau copil al fictiunii?
Ma gandesc, la viata ta darapanata
La lupta pe care ai dus-o
In timp ce doamnele danseaza in noapte sub lumina lunii
Petreceri cu sampanie in croaziere inchiriate
Vad forma ta deteriorata, privirea ta fantomatica
Vad ranile tale purulente, vanataile tale ponosite
Ryan White,simbol al agoniei si durerii
A fricii ignorante devenind nebuna
Intr-o societate isterica
Anxietatea plutind liber
Si o falsa evlavie
Mi-e dor de tine, Ryan White
Ne-ai aratat cum sa ramanem si sa luptam
Erai ca o ploaie torentiala a bucuriei
Stralucire a sperantei in fiecare fata sau baiat
In adancimile intristarii tale
A fost visul unei alte zile de maine.
Dumnezeu
E ciudat că Dumnezeu nu se supără să fie exprimat în toate religiile lumii, în timp ce fiecare continuă să ţină de ideea că singura cale dreaptă este cea a lui. Orice ai încerca să spui despre Dumnezeu, cineva o va lua drept ofensă, chiar dacă spui că iubirea fiecăruia dintre noi pentru Dumnezeu este bună. Pentru mine, forma pe care o ia Dumnezeu nu e cel mai important lucru. Cea mai importantă este esenţa. Cântecele şi dansurile mele sunt proiectate de către El să vină şi să se completeze. Eu controlez numai forma. El le adaugă farmecul. Mă uitam la cerul nopţii şi vedeam stelele atât de aproape, încât părea ca şi cum bunica le-ar fi făcut pentru mine. „Câtă bogăţie, câtă somptuozitate”, mă gândeam. În acele momente, L-am văzut pe Dumnezeu în creaţia Lui. Aş fi putut la fel de uşor să-l văd în frumuseţea unui curcubeu, în graţia unei căprioare legănându-se pe o pajişte, în adevărul unui sărut părintesc. Dar pentru mine cel mai armonios contact cu Dumnezeu nu are formă. Infinitatea creaţiei lui Dumnezeu mă îmbrăţişează. Şi suntem unul.
Aripi fara mine
Era luna august şi mă uitam în sus, la cer. Cu o mână făcută scut în faţa ochilor, mi-am imaginat un şoim înălţându-se în vârtejul curenţilor de aer cald. S-a invârtit în spirală din ce în ce mai sus, până când, cu un ţipăt nepământean, a dispărut.
M-am simţit dintr-odată lăsat în urmă. „De ce ai deschis aripile fără mine ?” am întrebat, mâhnit. Apoi, spiritul meu mi-a spus: „Şoimul nu e singura metodă. Gândurile tale sunt la fel de libere ca oricare altă pasăre.” Aşa că am închis ochii şi spiritul meu şi-a luat zborul, învârtindu-se în spirală în sus, ca şoimul, iar apoi mai sus, încât am putut, uitându-mă în jos, să văd întreaga lume. Dar ceva nu era bine. De ce mă simţeam atât de rece şi de singur ?
„Ai deschis aripile fără mine”, mi-a spus inima. „La ce e bună libertatea fără iubire ?” Aşa că am mers în tăcere lângă patul unui copil bolnav şi i-am cântat un cântec de leagăn. El a adormit zâmbind, iar inima mea şi-a luat zborul, alăturându-se spiritului care se învârtea deasupra pământului. Eram liber şi plin de iubire, dar ceva tot nu era bine.
„Ai deschis aripile fără mine”, mi-a spus trupul meu. „Zborurile tale sunt numai imaginare.” Aşa că am căutat în cărţile pe care le ignorasem până atunci şi am citit despre sfinţi de toate vârstele care chiar zburau. În India, Persia, China şi Spania (chiar şi în Los Angeles !), puterea spiritului fusese atinsă, nu numai cu inima, ci cu fiecare celulă a corpului. „Extazul meu mă ridică în aer, ca şi cum sunt purtată de un şoim uriaş”, spunea Sfânta Teresa.
Am început să cred în această senzaţie minunată şi, pentru prima oară, nu m-am mai simţit lăsat în urmă. Eu eram şoimul şi copilul şi sfântul. În ochii mei, vieţile lor au devenit sacre iar adevărul a venit acasă: când tot ce înseamnă viaţă este văzut ca fiind divin, fiecăruia dintre noi îi cresc aripi.
MAGICAL CHILD
Era odata un copil si el era liber...
In adancul sau, el simtea rasul,
Bucuria si jocul naturii, care era veselia,
Frumusetea, iubirea era, ceea ce el vedea,
El stia ca puterea sa, era de la D-zeu,
El era atat de sigur,
Incat ei au considerat, ca ii lipseste o doaga,
Aceasta putere a inocentei, a compasiunii, a luminii,
A amenintat preotii si a creat o lupta,
In nesfarsite chipuri, s-au chinuit sa-l dezmembreze,
Aceasta misterioasa forta pe care nu o puteau manui,
In nesfarsite feluri au incercat s-o distruga,
Acest simplu adevar, nemarginita sa veselie,
Invincibila lui armura era era aura Bucuriei,
Nimic nu putea atinge asta, nici veninul, nici dispretul,
Copilul ramanea in aceeasi stare de gratie,
El nu putea fi limitat in timp sau spatiu,
In vise de celuloid, el zburda si se juca,
Pana cand si-a jucat tot rolul,
Si a ramas in Eternitate,
Calaii veneau si luau averi,
Uneori vehementi, alteori mai domol ,
Denigrand acest copil, aceasta creatura uimitoare,
Care impartea cu restul lumii lipsa de viitor...
Este el real ? Este atat de strain,
Impredictibila sa natura, nu cunoaste randuielile,
Ne zapaceste asa de mult, este corect ?
Care a fost destinul sau ? Care a fost menirea sa ?
Copil Magic...
Si cat au disperat si conspirat,
Prin nesfarsite zvonuri, au incercat sa-l franga,
Sa ucida aceasta minune, sa o zdrobeasca aproape,
Sa-i arda curajul, sa-i alimenteze temerile,
Copilul ramanea mereu simplu si sincer...
Tot ce-i trebuia lui, erau muntii inalti,
Sa coloreze norii, sa picteze cerul ,
Pierdut fara speranta,
In aceasta nemarginire, el cauta sa zboare,
In schemele naturii sa ramana nemuritor..
Nu opri acest copil, el este Creatorul Omului,
Nu te pune in calea lui, el e o parte din Plan,
EU sunt acel copil, dar si TU esti,
Dar tu doar ai uitat, asta e ideea...
In interiorul inimii tale sta Vizionarul,
Printre gandurile sale el poate auzi,
Melodia simpla dar miraculos de clara,
Muzica vietii, atat de pretioasa si de draga,
Si daca doar pentru o clipa ai cunoscut,
Aceasta scanteiere a creatiei,
Aceasta splendida incandescenta,
N-ai vrea sa vii si sa dansezi cu mine,
Sa intetim acest foc, ca sa putem vedea,
Toti copii pamantului,
Avand magia lor si dand nastere,
Unei lumi a libertatii, fara frica,
O lume a bucuriei, mult mai sanatoasa...
Acolo , adanc in tine,
Tu stii ca e adevarat ,
Doar cauta acel copil,
El e ascuns in tine.............
Planet Earth (poem)
Planet Earth, my home, my place
A capricious anomaly in the sea of space
Planet Earth are you just
Floating by, a cloud of dust
A minor globe, about to bust
A piece of metal bound to rust
A speck of matter in a mindless void
A lonely spacship, a large asteroid
Cold as a rock without a hue
Held together with a bit of glue
Something tells me this isn't true
You are my swweetheart soft and blue
Do you care, have you a part
In the deepest emotions of my own heart
Tender with breezes caressing and whole
Alive with music, haunting my soul.
In my veins I've felt the mystery
Of corridors of time, books of hisotry
Life songs of ages throbbing in my blood
Have danced the rhythm of the tide and flood
Your misty clouds, your electric storm
Were turbulent tempests in my own form
I've licked the salt, the bitter, the sweet
Of every encounter, of passion, of heat
Your riotous color, your fragrance, your taste
Have thrilled my senses beyond all haste
In your beauty, I've known the how
Of timeless bliss, this moment of now
Planet Earth are you just
Floating by, a cloud of dust
A minor globe, about to bust
A piece of metal bound to rust
A speck of matter in a mindless void
A lonely spacship, a large asteroid
Cold as a rock without a hue
Held together with a bit of glue
Something tells me this isn't true
You are my swweetheart gentle and blue
Do you care, have you a part
In the deepest emotions of my own heart
Tender with breezes caressing and whole
Alive with music, haunting my soul.
Planet Earth, gentle and blue
With all my heart, I love you.
Planet Earth (poem)
Planet Earth, my home, my place
A capricious anomaly in the sea of space
Planet Earth are you just
Floating by, a cloud of dust
A minor globe, about to bust
A piece of metal bound to rust
A speck of matter in a mindless void
A lonely spacship, a large asteroid
Cold as a rock without a hue
Held together with a bit of glue
Something tells me this isn't true
You are my swweetheart soft and blue
Do you care, have you a part
In the deepest emotions of my own heart
Tender with breezes caressing and whole
Alive with music, haunting my soul.
In my veins I've felt the mystery
Of corridors of time, books of hisotry
Life songs of ages throbbing in my blood
Have danced the rhythm of the tide and flood
Your misty clouds, your electric storm
Were turbulent tempests in my own form
I've licked the salt, the bitter, the sweet
Of every encounter, of passion, of heat
Your riotous color, your fragrance, your taste
Have thrilled my senses beyond all haste
In your beauty, I've known the how
Of timeless bliss, this moment of now
Planet Earth are you just
Floating by, a cloud of dust
A minor globe, about to bust
A piece of metal bound to rust
A speck of matter in a mindless void
A lonely spacship, a large asteroid
Cold as a rock without a hue
Held together with a bit of glue
Something tells me this isn't true
You are my swweetheart gentle and blue
Do you care, have you a part
In the deepest emotions of my own heart
Tender with breezes caressing and whole
Alive with music, haunting my soul.
Planet Earth, gentle and blue
With all my heart, I love you.
Ma asculti?
Cine sunt eu?
Cine esti tu?
De unde venim?
Incotro ne indreptam?
Despre ce este vorba, de fapt, in acest joc numit viata?
Ai raspunsul la toate aceste intrebari?
Jocul meu este vesnicia,
M-am nascut in Paradis,
Traiesc in Paradis
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca n-ai trait asta pana acum
E pacat
Ma asculti?
Trupul acesta al meu
Este un flux de energie
De-a lungul trecerii timpului,
Vremea trece, eonii se succed rapid
Eu apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Sunt o particula
Si deodata valul
Ce se involbura cu viteza luminii
Sunt fluctuatia
Care preia controlul
Sunt Printul
Sunt Valetul
Sunt fapta
Care precede infaptuirea
Sunt Galaxia, golul din Spatiu
Din Calea Lactee
Sunt nebunia
Ganditorul, reflectia si ideea in sine
Sunt cel aflat in cautarea fericirii, dobindirea ei si insasi fericirea
Sunt picatura de roua, raza de soare, furtuna
Sunt fenomenul, campul de actiune, forma
Sunt desertul, oceanul, cerul
Sunt Fiinta Primara
In mine si in tine
Se afla constiinta pura si nelimitata
Sunt adevar, existenta, Paradis
In infinite expresii apar si dispar
Jucandu-ma de-a v-ati ascunselea
Cat ai clipi
Dar jocul meu e vesnicia
Eonii trec
Dar in adancul meu
Eu sunt acelasi
M-am nascut in Paradis
Si in Paradis imi duc existenta
Intra cu mine in acest dans
Vino, fii alaturi de mine
Daca uiti de tine insuti
Nu vei sti niciodata
Regulile acestui joc
In albia acestui ocean numit Eternitate
Pune capat acestei agonii
Nu este de ajuns doar sa-ti doresti
Nu te mai gandi, nu ezita
Nu te inchide in tine
Doar creeaza ... creeaza
Jocul meu e vesnicia
M-am nascut in Paradis
Aici traiesc
Si in Paradis ma voi intoarce
Daca nu stii cum e
E pacat
Ma asculti?
DOUA PASARI
Nu e usor sa le spun ceea ce simt pt tine. Ei nu te-au intalnit niciodata si nimeni nu are fotografia ta.
Deci cum ar putea ei intelege misterul tau ?
Doar dandu-le un indiciu :
Doua pasari sa afla intr-un arbore, una mananca cirese iar cealalta o priveste.
Doua pasari zboara in inaltul cerului. Cantecul uneia rasuna cristalin in timp ce cealalta ramane tacuta.
Doua pasari zboara in cercuri spre soare, una capteaza lumina pe penajul ei de argint in timp ce cealalta isi deschide aripile in intuneric.
Este usor de ghicit care dintre ele sunt eu, dar ei nu te vor descoperi pe tine niciodata.
Doar daca...
Doar daca au cunoscut deja o dragoste care nu cauta sa se evidentieze, care observa din umbra, care respira libera, intr-un aer invizibil.
Dulce pasare, sufletul meu, tacerea ta este atat de pretioasa.
Cat timp va mai dura pana cand lumea va auzi cantecul tau, in cantecul meu ?
O, abia astept sa vad sosind acea zi !
Tu si eu,
Niciodata n-am fost separati,
E doar o iluzie,
Faurita de magica lentila a
Perceptiei,
Totul este un singur Intreg
O singura Minte,
Noi suntem ca undele,
In oceanul vast al Constiintei,
Haide, sa dansam,
Dansul Creatiei,
Haideti sa sarbatorim,
Bucuria vietii,
Pasarile,albinele,
Galaxiile infinite,
Raurile, muntii,
Norii si vaile,
Au acelasi tip de vibratie,
Traind , respirand,
Insufletite de energia cosmica,
Plina de viata, de veselie,
In acest univers al meu,
Nu-ti fie teama ,
Tu stii cine esti,
Esti mult mai mult,
Decat ti-ai imaginat vreodata,
Esti soarele,
Esti luna,
Esti floarea salbatica, imbobocita,
Esti tropotul vietii
Care vibreaza,danseaza in toate,
De la firul de praf,
Pana la cea mai indepartata stea,
Si
Tu si eu
Niciodata n-am fost separati,
E doar o iluzie,
Faurita de magica lentila a
Perceptiei,
Haideti sa sarbatorim,
Bucuria vietii,
Haideti, sa dansam,
Dansul Creatiei,
Curbandu-ne pe noi insine,
Noi creem,
Iar si iar,
Cercuri fara fara sfarsit,
Care izvorasc si se indeparteaza,
Noi sarbatorim
In infinitatea Timpului,
Acolo unde nu a existat vre-o clipa
Cand eu sa nu fiu,
Sau cand tu sa nu fi,
Niciodata nu va veni acea vreme,
Cand vom inceta sa fim,
Infinitatea=Nemarginirea,
In oceanul Constiintei,
Suntem ca undele,
In marea Fericirii,
Tu si eu,
Niciodata n-am fost separati,
E doar o iluzie,
Faurita de magica lentila a
Perceptiei,
Raiul este aici,
Chiar acum,
In acest Moment,
Al Eternitatii,
Nu te prosti singur,
Cere-ti Fericirea,
Candva te-ai ratacit,
Dar acum esti acasa,
In universul nelocalizat,
Unde n-ai unde sa te duci,
Dintr-o parte in alta,
Este doar Nemarginirea,
In oceanul Constiintei,
Suntem ca undele,
In marea Fericirii,
Haide, sa dansam,
Dansul Creatiei,
Sa sarbatorim
Bucuria vietii,
Si
Tu si eu
Niciodata n-am fost despartiti,
E doar o iluzie,
Faurita de magica lentila a
Perceptiei
Raiul este aici,
Chiar acum,
In acest Moment,
Al Eternitatii,
Nu te prosti pe tine insuti,
Cere-ti dreptul la
Fericire...
foarte, foarte frumos totul
imi place Doua pasari, mult
ce a fost in Mexic
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=f7z8ZiRcQ9Q
frumos tribut
Post a Comment