Wednesday, August 31, 2011

mjmyinspiration

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/list?user=21e2q5yijp2nm&page=3

   DE cate ori simti nevoia unui prieten, cuibareste-te in cel mai adanc colt al sufletului si cauta acel petec de lumina  ce iti da puterea sa zbori, sa te avanti in lumea lui Michael...
  O lume posibila, dar greu  de urmat...poate ca oglinda e tot acolo, iar el e tot acolo...manusa care luceste e semnul sperantei...atat timp cat vor luci si in inimile noatsre mesajele lui extraordinare...

  Cand  lumea de langa noi e uneori atat de rea, pune-te in locul unui artist care a creat pentru iubire...ca si cand simplitatea ar fi fost geniul lui...ca si cand geniul nu ar fi meritat sa ne ia un om care a oferit si ofera inca bucurie.
  Prietenul nostru e si copil, si adult si intelept...stim ca intotdeauna vom gasi un sfat bun , pe care  sa-l impartim cu cei de langa noi.Pentru aceasta a fost mesajul lui:sa ii iubm pe ceilalti si sa ii facem sa creada intr-o lume mai buna...
Magia lui Michael nu a disparut...Totul e sa ramanem uniti, sa ne prindem de maini...sa nu o lasam sa scape...

Love You more, Michael!!



DANS





Rasari, iar si iar,
Din acelasi sambure


De adevar de creatie,
Mereu,
Cu-aceeasi inspiratie.


Te-am regasit in misterul
Vechilor pandantive
Ce sortesc universuri infime
De pasiuni sublime,
Dansate pe rime.


Piruetele timpului
Si-au facut jocul,
Cautand destine
De ritmuri straine,
Cu tine...


Masori frumosul unei linii frante
Ce naste nebunia unui ceas
Intre lumini si umbre,
Agonia de-o clipa si 


extazul ramas
Sa umple  nemuriri ochite
Intr-un simplu dans.


Jocul tau curge inca
Printre venele timpului...
Inca iti poti manui bine
Sagetile trupului,
Impletind pasi vioi
Din nesomn de  clipe zvarlite
Din  marea de minuni
Din noi...


Lumea ta dansanda n-a disparut..
Da-i surda inca
La cantecul mut  de lebada flamanda,
Ce-si striga, obosita,
Iubirea regasita...







GAND DE VARA




Un gand de vara
Ne-nceputa inca

Si nesfarsita
Ma cheama din nou
Sa-ti ador pasii
Si sa sper ca as putea
Sa alung anotimpul
Care m-a trezit
Intr-o alta vara
Si intr-un alt cosmar
Si chiar
De ne-am fi intalnit,
Ar fi fost tot vara,
Intr-un card de pasari
Care-si tocesc aripile
Zburand spre infinit...








RASPUNS




Am vazut deja
Ca unii se intreaba
Cine esti tu.
Le voi spune ca nu esti
Cine au crezut.
Esti un cantec fosnit
Dintr-o frunza,
Fara sfarsit
Si fara de-nceput.


Unii si-au dat seama
Ca ai fost un simplu OM
Si m-am bucurat
Ca au aflat adevarul
In chipul tau.
Soarele le-a zambit si lor
Si i-a invitat sa admire
Dansul frunzelor.


E atat de simplu sa intelegi
Cum un suflet de frunza
Invie in fiecare copac,
In anotimpuri rebele
Ce se succed peste noi.


Unii se-ntreaba
De ce altii nu vor
Sa te vada...
Acum am inteles
Ca ei n-au fost niciodata
Intr-un cantec
Din care frunzele ies,
Ravasite, de propriul dans.


Ei ies, ravasiti,
Din propriile euri,
Ca sa patrunda, la fel,
In lumea lor banala
De nimicuri si zel.


Noi vrem sa le stim soarta,
Chiar daca lor
Nu le pasa de tine...
Si poate ca,
Intr-o dimineata frumoasa,
Se vor lovi de-o frunza
Purtata de vant,
Prin lumi nestiute
Si le va tulbura visele,
Oricum pierdute...


Sclipiri

Clipe insipide,ravasite
Printre degetele
Unei manusi
Faurite din lacrimi
Si din stele
Si din zambete...
Clipe din acelasi dans
Ascund in noi ritmuri perfecte
Si  isi asmut stransoarea
Undeva, pe marginea unei scene
Prafuite -de noi
Maturate -de vreme...
Clipe de nesat din alt Billie-Jean
Te asteapta azi
Sa te-ntorci putin;
Jumatate catre  ieri
Si jumatate catre dara de lumina
In care-ai invatat sa speri.

Iti faci iar dansul,
Trecand peste toate,
Cu fruntea sus
Si clipele izbite
De apus...
Daca s-ar fi masurat dansul,
Ai fi insemnat Universul
Si ar fi nins cu sclipiri
De ,,Billie Jean",
Iar vraja ei
S-ar fi prefacut in manusi de senin...



Visatorul





Sunt visatorul
Care ti-a soptit marea,
Si curcubeele lasate
In paragina
Si ti-a povestit despre Soare
Intr-o zi frumoasa, de mai...


Sunt un cuib ratacit
De pasari ratacite
Spre rasarit,
Pe raza-ti goala, ce nu s-a sfiit.

Tot eu sunt
Cel ce te cheama
Spre maine si spre ieri
In acelasi timp
De marmura calda...




CA O PLOAIE DE VARA



O BOARE, UN SURAS,
UN GAND UCIS IN FASA.
O PLOAIE CARE CADE VARA,
PE LUMEA NOASTRA REA SI LASA.


UN CANT PARCURS CU ANII,
UN DANS FARA SFARSIT,
O PATA DE CULOARE,
UN CEAS DE NEOPRIT.

UN CURCUBEU, UN RITM SUBLIM,
UN CAMARAD-SI POATE UN STRAIN.
UN TATA IUBITOR, UN FRATE,
AI FOST CATE PUTIN DIN TOATE...


UN DRUM SCULPTAT IN HAR DIVIN,
BATATORIT CU MULT VENIN,
O-MBRATISARE TANDRA
SI UN FOC NESTINS,
APROAPE-DAR DE NEATINS.


O CARTE VECHE, INTELEAPTA,
I-ARATA LUMII CE-O SA VINA
CA IERI- AM FOST CU TOTI IN NOAPTE,
IAR ASTAZI- S-A FACUT LUMINA







PASII TAI



Esti mereu surpriza
Unei zile de ieri,
Regretul zilei de azi
Si bucuria de maine.
Pasii tai se mai aud
Printre fire de iarba
Nenascute inca
Si-n boabe de roua adanca.
Oamenii au ramas aceiasi...
Unii dintrre ei-pierduti
Printre spini,indiferenti,
Altii-cautand culori,
Perseverenti.
Atat de aproape inca
Si-atat de departe-n stanca,
Pasii tai se aud...
Se simt in ploaie
Si-n pamantul crud.
Pasii tai sunt vesnic
Legati de mersul nostru,
Prin ceata si prin soare,
Prin urmele umblate
De-al sortilor colostru.




,,LACUL VISELOR"


Privesti, ingandurat,
Lacul viselor albastre...
Caci de pe cerul nostru n-ai plecat,
Doar pledul noptii ne desparte...


Catam in departari de stele,
Puterea alba vrea sa ne ajunga,
Caci vezi de sus si visele pierdute,
In lacul care ne astazi ne inunda.


Misterul de sidef ne cheama
Sa adormim in gand cu Luna-Mama,
Vasand la tine si plangand
O lume care se destrama...


Trimite-ne din craterele stinse
A ta speranta ce ne da lumina,
Cu fiecare raza plina,
Cu visele de tine-atinse.





COPILUL VESEL, COPILUL TRIST...



Am vazut un copil vesel,

Traindu-si muzica pe fiecare scena…

Si un copil trist,stergandu-si lacrima

Din fiecare rama si fiece suras de mama.





Am vazut un copil tainuind noaptea

Cu soapta unui univers
De soricel, zburdand in voie,

Sa-i vada sufletul,

Caci voia si el sa-i inteleaga strigatul

Si nelinistea de copil si de stea.





Am vazut un copil cautandu-si inima

Si dansandu-si visul ce-l astepta

Dincolo de-abisul

Dintre baiatul singur ce plangea

Si scena care fremata

Vanand sclipiri din vocea sa…





Am vazut un copil vesel,

Crescand in umbra tristului copil,

Pe care viata nu l-a pus sa uite

Si nici sa inteleaga in vreun fel,

Cat de firesc e pentru cei mai mari,

Sa curme un destin de soricel.



Am vazut un copil trist,

Purtand povara vietii daruite,

Dintre peretii surzi ce apartin

Unei copilarii zdrobite…







Tristetea n-a putut sa franga glasul

Ce-a rabufnit mai mult in lume,

Strigand s-adune lauri pentru suflet,

Prin bucuria stransa intr-un sunet.







Copilul vesel a ascuns copilul trist,

In incaperi demult uitate,

Doar visele le duce mai departe,

Dintr-un ungher ce luna l-a deschis…










MESAJ DE LA MICHAEL





Zambiti si bucurati-va de fiecare raza de soare, de frunzele copacilor, de flori de ploaie, de tot ce va-nconjoara.Bucurati-va de
linistea padurii, de susurul izvorului, de misterul boltii
instelate.
Bucurati-va de zambetul unui copil, jucati-va si descoperiti lumea cu ochii unui copil.Traiti, bucurati-va de fiecare clipa, pretuiti-i pe cei
dragi si faceti ca ei sa simta asta.
Pretuiti-i pe cei din jur, buni sau rai si incercati sa-i schimbati pe cei care au apucat pe cai gresite.Ei au nevoie de
voi.De aceea, nu amanati asta, este important sa-i salvam cat nu e prea
tarziu.
Invatati sa pretuiti animalele, plantele,apele, padurile, orasele si tot ceea ce Dumnezeu ne-a lasat.
Protejati copiii, nu-i lasati sa-si piarda inocenta, nu-i lasati sa-si franga copilaria intr-o lume care nu-si mai cunoaste
limitele.
Nu lasati razboaiele sa va calce pragul.Ele nu vor intreba daca sunt sau nu binevenite.Fiti uniti si alungati-le din timp.
Nu lasati ura sa va patrunda in suflete si sa va intunece existenta.Este deajuns un zambet si o
veti goni.
Lasati lacrimile sa curga atunci cand simtiti nevoia si incepeti ziua de maine cu un nou zambet. Iubiti si bucurati-va de iubire.
Zambiti si bucurati-va de tot ce e pur si proaspat, ca sa va pastrati tineretea.
Zambiti ,aduceti-va aminte de copilarie si lasati copilul din voi sa viseze.
POATE CA, INTR-O ZI, VISELE LUI VOR DEVENI REALITATE








GAND DE VARA

Un gand de vara
Ne-nceputa inca
Si nesfarsita
Ma cheama din nou
Sa-ti ador pasii
Si sa sper ca as putea


Sa alung anotimpul
Care m-a trezit
Intr-o alta vara
Si intr-un alt cosmar
Si chiar
De ne-am fi intalnit,
Ar fi fost tot vara,
Intr-un card de pasari
Care-si tocesc aripile
Zburand spre infinit...










Ramai

 Ramai in gandurile mele,
Chiar daca-s prea grabite toate,
De canturi care-au luat cu ele
Ninsori si flori inmiresmate.


Ramai, tu, anotimpul magic,
De soare si de alte zari,
In care voi gasi, aievea,
Mult-cautatele carari. 


Ramai, te rog, in clipa stransa
Dintre un ieri firav si-un astazi stramb,
Ca sa dansezi din nou cu luna,
Si-n alba-i poala sa te-ajung.


M-am incurcat printre cuvinte
Fara sa spun nimic mai mult,
Crezut-am lucrurile sfinte
Ce noaptea deasa ne patrund.


Nu-i prea tarziu sa stai o clipa
Si sa invii, a mia oara,
Tristeti demult oprite-n pripa
Si dor flamand de primavara...






Fantana



Esti vesnica fantana

Din care ne adapam  sortile,
Mereu in acelasi loc
Ce naste visele.


 Aceiasi calatori
Insetati si osteniti acum,
Iti canta singuratatea
La margine de drum.


Paharul tau cu  apa vie
E -atat de primitor,
Dar cata vreme-o sa mai vie

Pan' l-om goli de dor?


Raze timide clipocesc in tine,
Palind sub bolta ta de trandafiri,
Legende triste care-aduc suspine
Traiesc adanc in vesnice sclipiri.


Cararea vietii  noastre o vei umple
Cu -al tau mister venit din alt pamant
Si vei ramane iar sa torci iubirea
Pe caierul de flori, cu -acelasi cant.





CANTEC PENTRU JAPONIA



ACOLO UNDE ACUM
Cireşii ar trebui să fie-n floare,

Acolo, acum, se dezlipesc speranţele
De soare.
Ce pot eu sa-ti cer, Doamne,
E  să nu  stingi lumina
Pe un petec de cer.

Ostaşi ai vieţii
Din rasăritul tău şi-al nostru
Îşi ascund plânsul
În ultima clipă
Chiar  de nu mai sunt cu ei

Cei ce le-au zambit ieri...


Ce ar trebui, Doamne, sa facem,
Ca sa nu existe astfel de lecţii
De istorie??
Şi cat să mai plângem,
Încărcati de glorie??

Atât de măreti  suntem uneori
Şi înca nu am invăţat
Că  demnitatea nu se cumpăra,
Că dragostea nu  se împrumută...

Ele exista, pur si simplu,
Acolo unde soarele răsare,
Acolo unde timpul
N-a mai avut răbdare.

Totuşi, Doamne,
Am vrea sa absentăm
De la lecţia aceasta
De istorie...
Ar trebui sa mai crestem.
Suntem prea mici
Ca s-o înţelegem...

2 comments:

Al said...

pe cuvant, este minunat, aceste versuri merita sa vada lumina tiparului
mi-a palacut tare mult Ca o ploaie de vara
nu ma pricep, dar sunt versuri care seamana cu scrisul lui Eminescu :),cu stilul lui, asa cred eu
ar fi pacat sa nu poti publica, mare pacat

Al said...
This comment has been removed by the author.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...