In jurul lumii iti scriu povestea,
Ca orbul care-ti vede marea,
Cand valuri tainice se-aduna
Timid, sa-ti simta mangaierea.
Sunt surdul care tot te-asculta
In noapte cum ne furi pacatul,
Sa faci din el iubirea surda
Venita-n zori s-aline gandul.
Sunt calator prin lumi inchise
Si simt cum aripa m-atinge
Delicat, un gand amar se stinse
Si-o dalba zi in locu-i se alinta.
Si am sfarsit prin a-mpleti
Atatea stele in falnica poveste
Incat lumina lor cea vie
Aduce prin noi finaluri intelese.
Nu vad, dar esti a mea lumina,
N-aud, dar esti al vremii glas,
Cand regasit in noi, citim povestea
Caci este tot ce-a mai ramas.
by Al.
ce frumos..a ramas povestea...iar noi stim ca povestile sunt nemuritoare si ca ori de cate ori le citim sau le ascultam, ramanem copii.
ReplyDeletea venit primavara, esti plina de inspiratie, Ali, te pup
o aveam inceputa din ianuarie, hmmm, m-am decis ca e vremea sa o termin, nu stiu de ce nu o terminam :)...
ReplyDelete