Destin furat
In plasa lor de ramuri uscate,
Nu ti-ai uitat nicicand
Copilaria neimplinita
Pe care o contempli
Cu vise stricate
Din adanc de suflet
Uitat pe o banca
In singuratate.
Nu-ti plange nenorocul
Caci alte copilarii
Vor sa ti se daruiasca
Ca sa-ti aduni sufletul
De pe acea banca...
Si alte maini sunt dornice
Sa te cunoasca,
Sa te atinga,
Sa te fereasca
De singuratatea din ei.
Ramurile uscate
Nu-ti vor mai sti calea
Cand vei fi fericit,
Nu-ti vor mai chinui destinul
Cand vei fi iar tu, cel regasit.
by Al
1 comment:
Ali, ne intalnim cu el pe aceeasi banca a viselor frumoase...acolo in parc, acolo unde e copilaria, adolescenta si tot ce e mai frumos in noi
Post a Comment