Saturday, August 13, 2011

,,DANCING THE DREAM", BY MICHAEL JACKSON-POEMS


AICI GASITI INTREGUL VOLUM ,,DANCING THE DREAM"


 

 


Nu pot scapa de luna. Razele ei blande dau la o parte perdelele noptii. Nici macar nu trebuie s-o vad - o racoroasa energie
albastra cade peste patul meu si ma trezesc. Alerg de-a lungul holului intunecos
si deschid usa, nu pt a parasi casa ci pt a ma intoarce la ea. "Luna, sunt
aici", strig.

"Bine", imi raspunde. "Acum da-ne un mic dans".

Dar trupul meu incepuse sa se miste cu mult inainte de a spune ea ceva. Cand a
inceput? Nu-mi pot aminti - trupul meu s-a miscat intotdeauna. Toata copilaria
am reactionat la luna in felul acesta, ca lunaticul ei favorit; si nu doar al
ei. Stelele m-au atras suficient de aproape ca sa vad prin licarirea stralucirii
lor. Si ele danseaza un bland dans al moleculelor, care face atomii mei de
carbon sa sara in timp.

Cu bratele larg deschise, ma-ndrept spre mare, care aduce in mine un alt dans. Luna, dansand, este in interior calda ca azuriul
umbrelor pe iarba. Cand valul se izbeste, aud inima pamantului si ritmul creste.
Simt delfinii sarind in albul spumei, incercand sa zboare si ii simt aproape
zburand cand valurile se ridica inalt spre ceruri. Cozile lor lasa in valuri
arcuri de lumina ca o licarire.

Un banc de pestisori se inalta stralucind argintiu in lumina lunii, ca o noua constelatie.

"Ah!", spune marea. "Acum formam un intreg".

Alerg de-a lungul plajei, atingand valurile cu un picior si evitandu-le cu celalalt. Aud vag sunete - o suta de raci
infricosati se ascund in gaurile lor. Dar acum ma grabesc: cand pe varfuri, cand
alergand din rasputeri.

Intorc capul si un vartej nebulos spune: "Repede, acum, rasuceste-te!"

Razand, aplecandu-mi capul pt echilibru, incep sa ma invart cat pot de salbatic. Acesta e dansul meu preferat, pt ca ascunde un
secret. Cu cat ma rasucesc mai repede, cu atat ma simt mai in largul meu. Dansul
meu este numai miscare in afara, numai liniste in interior. Cat de mult imi
place sa creez muzica, muzica neauzita care nu moare niciodata.

Si linistea este dansul meu adevarat, coregraful meu de gratie, desi nu se misca
niciodata. Sta deoparte si binecuvanteaza fiecare deget de la mana si fiecare
deget de la picior.

Acum am uitat de luna, de mare si delfini, desi sunt partas la fericirea lor mai mult ca oricand. La fel de indepartata ca o stea, la
fel de aproape ca un graunte de nisip, prezenta marii se inalta stralucind de
lumina. As putea fi inauntru pt totdeauna, e atat de iubitoare si de fierbinte.
Atinge-o numai o data si lumina creste din liniste. Ma cutremura si ma
emotioneaza si stiu ca menirea mea este sa arat altora ca aceasta liniste,
aceasta lumine, aceasta binecuvantare este dansul meu. Iau acest dar numai pt
a-l darui iarasi.

"Repede, daruieste!", spune lumina.

Ca niciodata, incerc sa ma supun, inventand noi pasi, noi gesturi de bucurie.
Deodata simt unde sunt, alerg inapoi spre deal. Lumina din dormitorul meu este
aprinsa. Simpla ei vedere ma duce inapoi jos. Incep sa-mi simt inima zdrobita,
toropeala in brate, sangele fierbinte in picioare. Celulele mele vor sa danseze
mai incet. "Putem sa ne plimbam putin!", ma intreaba ele. "A fost salbatic de
placut".

"Sigur". Radm incetinind ritmul.

Rasucesc manerul rotund al usii, gafaind usor, fericit sa fiu obosit. Tarandu-ma inapoi in pat, imi
amintesc ceva despre care ma intreb intotdeauna. Se spune ca stelele pe care le
vedem deasupra nu sunt intr-adevar acolo. Luminii lor ii iau milioane de ani sa
ajunga la noi si nu facem altceva decat sa privim in trecut, intr-un moment cand
stelele acelea inca straluceau.

"Si ce face o stea dupa ce nu mai straluceste?", ma intreb. "Poate moare".

"Oh, nu", imi spune gandul. "O stea nu poate muri niciodata. Se topeste intr-un zambet si se preface inapoi in
muzica cosmica, dansul vietii". Imi place gandul asta, ultimul pe care l-am avut
inainte de a mi se inchide ochii.

Cu un zambet, m-am transformat eu insumi in muzica.



Dance of life (written by Michael Jackson)

I cannot escape the moon. Its soft beams push aside the curtains at night. I don't even have to see it — a cool blue energy falls across my bed and I am up. I race down the dark hall and swing open the door, not to leave home but to go back into it. "Moon, I'm here!" I shout.
"Good," she replies. "Now give us a little dance."But my body has started moving long before she says anything. When did it start? I can't remember — my body has always been moving. Since childhood I have reacted to the moon this way, as her favorite lunatic, and not just hers. The stars draw me near, close enough so that I see through their twinkling act. They're dancing, too, doing a soft molecular jiggle that makes my carbon atoms jump in time.With my arms flung wide, I head for the sea, which brings out another dance in me. Moon dancing is slow inside, and soft as blue shadows on the lawn. When the surf booms, I hear the heart of the earth, and the tempo picks up. I feel the dolphins leaping in the white foam, trying to fly, and almost flying when the waves curl high to the heavens. Their tails leave arcs of light as plankton glow in the waves. A school of minnows rises up, flashing silver in the moonlight like a new constellation.
"Ah!" the sea says, "Now we're gathering a crowd."
I run along the beach, catching waves with one foot and dodging them with the other. I hear faint popping sounds — a hundred panicky sand crabs are ducking into their holes, just in case. But I'm racing now, sometimes on my toes, sometimes running flat-out.I throw my head back and a swirling nebula says, "Fast now, twirl!"Grinning, ducking my head for balance, I start to spin as wildly as I can. This is my favorite dance, because it contains a secret. The faster I twirl, the more I am still inside. My dance is all motion without, all silence within. As much as I love to make music, it's the unheard music that never dies. And silence is my real dance, though it never moves. It stands aside, my choreographer of grace, and blesses each finger and toe.
I have forgotten the moon now and the sea and the dolphins, but I am in their joy more than ever. As far away as a star, as near as a grain of sand, the presence rises, shimmering with light. I could be in it forever, it is so loving and warm. But touch it once, and light shoots forth from the stillness. It quivers and thrills me, and I know my fate is to show others that this silence, this light, this blessing is my dance. I take this gift only to give it again.Quick, give!" says the light.
As never before, I try to obey, inventing new steps, new gestures of joy. All at once I sense where I am, running back up the hill. The light in my bedroom is on. Seeing it brings me back down. I begin to feel my pounding heart, the drowsiness in my arms, the warm blood in my legs. My cells want to dance slower. "Can we walk a little?" they ask. "It's been kind of wild."
"Sure." I laugh, slowing to an easy amble.
I turn the doorknob, panting lightly, glad to be tired. Crawling back into bed, I remember something that I always wonder at. They say that some of the stars that we see overhead aren't really there. Their light takes millions of years to reach us, and all we are doing is looking into the past, into a bygone moment when those stars could still shine.
"So what does a star do after it quits shining?" I ask myself. "Maybe it dies."
"Oh, no," a voice in my head says. "A star can never die. It just turns into a smile and melts back into the cosmic music, the dance of life." I like that thought, the last one I have before my eyes close. With a smile, I melt back into the music myself.
from the book
**DANCING THE DREAM by Michael Jackson**
(published 1992)

Planet Earth by Michael Jackson + his sweet voice - traducere si adaptare in limba romana 

 

 

MINUNAT!POEZIILE LUI MIKE ,RECITATE EXTRAORDINAR



http://www.youtube.com/user/sofurgofromashes





Breaking Free (written by Michael Jackson)




All this hysteria, all this commotion
Time, space, energy are just a notion
What we have conceptualized we have created
All those loved, all those hated

Where is the beginning, where's the end
Time's arrow, so difficult to bend
Those broken promises, what they meant
Those love letters, never sent

**DANCING THE DREAM by Michael Jackson**
(published 1992)



EXTASY





Am fost creat pentru a fi nemuritor, 
Sa traiesc in bucurie si sa nu plang vreodata, 
Sa rostesc adevarul si niciodata minciuna, 
Sa impart iubirea fara a va sti, 
Sa va imbratisez de nenumarate ori, 
Asta e dansul meu, 
Asta e inaltarea mea,
Nu-i nici un secret, nu vezi ?... 
De ce nu putem trai toti in extaz ? 
Extaz , Extaz, 
De ce nu putem cu totii, 
Trai in extaz , 
Fara vina, fara regrete, 
Eu sunt aici pentru a uita, 
Amintirile pangarite ale pacatului imaginar, 
Din fiecare prieten, cunoscut, ruda...
 

Noi am venit aici pentru a sarbatori ,
Disparitia tuturor temerilor, 
A fiecarei notiuni, a fiecarei seminte, 
A fiecarei separatii, caste, crez
Aceasta alienare, fragmentare, abominabila, 
A separarii, a exploatarii, a insolentei, 
Aceasta cruzime, aceasta isterie, nebunie totala, 
Aceasta furie, anxietate, acest prea-plin de tristete, 
Ecologie perturbata, distrugere gratuita, 
Biologie bolnava, natura obstructionata, 
Specii pe cale de disparitie, poluare inconjuratoare,
Gaura in stratul de ozon,solutii de urgenta,
Nu se cunoaste scanteia care lumineaza interiorul meu, 
E acelasi foc, incandescenta din fiecare barbat, 
copil si mama, 
Superior,

Noi am venit aici pentru a sarbatori ,
Disparitia tuturor temerilor, 
A fiecarei notiuni, a fiecarei seminte, 
A fiecarei separatii, caste, crez, 
Pentru a ne simti liberi si a zbura, 
In nemarginire, dincolo de cer, 
Pentru ca am fost nascuti pentru a nu muri vreodata, 
Pentru a trai in bucurie si a nu plange niciodata, 
Pentru a spune adevarul si niciodata minciuna,
Pentru a impartasi iubirea fara a ne cunoaste, 
Pentru a ne imbratisa de nenumarate ori, 
Acesta e dansul nostru, aceasta e inaltarea noastra, 
Nu-i nici un secret, nu vedeti ?
De ce nu putem trai cu totii in extaz ? 
Extaz--Extaz, 
de ce nu putem cu totii, 
Trai in extaz .....





MOTHER






Eoni de timp am fost gestat, 
Sa iau o forma am ezitat,
Din acesta cosmica conceptie, 
Pe acest pamant, magic receptacol, 
Si atunci intr-un august fatidic, 
Cu suferinta ta ai platit lipsa atentiei, 
Ignorand orice risc sau pericol, 
L-ai convins pe acest strain singuratic, 
Curcubeu, nori, adancul cerului albastru, 
Pasare cantatoare si zburatoare in inalt, 
Din aceste fragmente disparate, m-ai adunat laolalta, 
Din aceste elemente, mi-ai modelat sufletul. 
Mama draga, tu mi-ai dat viata, 
Datorita tie, n-a fost efort sau lupta, 
Tu mi-ai dat bucuria si locul cuvenit, 
Ingrijindu-ma neconditionat,
Si daca vreodata, voi schimba aceasta lume,
Este datorita emotiilor pe care nu le-ai dezvaluit, 
Grija ta este asa de dulce si de draga, 
Cele mai pure sentimente ti le pot auzi,
Iti pot percepe cele mai indragite ganduri, 
Miraculoasa magie a potiunii dragostei tale,
Si acum cand plec asa departe, 
Sa intalnesc vre-un rege sau vre-un tar,
Sa-mi intantalnesc destinul, de orice culoare sau crez, 
In fiecare pasiune, in fiecare dorinta, 
Ma intorc la acea noapte instelata, 
Cand fara frica de cei tari sau puternici, , 
M-ai invatat cum sa iau atitudine si cum sa lupt, 
Pentru fiecare lucru rau sau sau bun, 
In fiecare zi, fara odihna, 
Voi pastra ceea ce mi-ai menit, 
Imi voi aminti fiecare sarut, 
Cuvintele tale dragi, nu le voi uita, 
Nu conteaza unde voi pleca de aici
Tu esti in inima mea, mama draga...


COPIL AL INOCENTEI


Copil al inocentei, imi lipsesc zilele tale insorite, 
Cand zburdam fericiti in prelungite jocuri, 
De cand ai parasit pentru totdeauna scena , 
Strazile sunt pustii, intunecate si rele,

Copil al inocentei intoarce-te la mine acum,
Cu zambetul tau simplu arata-le acum, 
Aceasta lume poate raspunde inca o data, privirii tale, 
Si bataile inimii bat ritmul dansului tau, 

Copil al inocentei, eleganta ta, frumusetea ta, 
Striga-ma acum, hotarat, precum "chemarea la datorie"
Vino si zboara cu mine departe si deasupra, 
Peste munti in tara iubirii, 

Copil al inocentei, mesager al dragostei,
Tu mi-ai atins inima cu adevarat, 
Sufletul meu este parjolit de un foc aprig, 
Sa schimb lumea, 
Este cea mai adanca dorinta a mea.....




No comments:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...