http://edition.cnn.com/video/#/video/bestoftv/2011/05/31/exp.piers....
"No era más que la persona más amable, generosa, cariñosa, dulce, inteligente... el padre más maravilloso... cálido."
publicado y traducido para HideOut por
Xtarlight
La amiga de toda la vida de Michael Jackson, Kathy Hilton (madre de Paris y Nicky Hilton), se desmayó cuando se enteró de la devastadora noticia de su muerte, después cruzó Los Angeles a toda velocidad para consolar a los hijos de la superestrella.
MJ y Hilton se hicieron amigos cuando eran jovenes y siguieron manteniendo la amistad de adultos. Hilton fue una de las primeras en ser informadas de la tragedia.
Tras escuchar la noticia y caer al suelo, acudió a la casa de Jackson para consolar a sus tres hijos. Al enterarse de que Prince, Paris y Blanket habían seguido a su padre cuando fue trasladado a Ucla Medical Center, Hilton fue al hospial para estar con la familia y dar su último adios a su amigo.
Segun dijo en el programa de Piers Morgan, "Mi asistente me lo dijo y literalmente me caí al suelo. Mi hermana vino a ayudarme y fuimos directas a la casa porque pensé que los niños estarían allí".
"Luego (fui al hospital). Los niños, la Sra. Jackson y todos los hermanos y hermanas estaban en su habitación llorando y abrazándose unos a otros. Era un padre muy dedicado a sus hijos. Se volcó con ellos desde el día que nacieron, les educó y estuvo con ellos".
"LaToya y Randy me llevaron dentro para despedirme. Creo que si no lo hubiera hecho no hubiera podido creerlo, aunque era mi amigo, era una persona muy poderosa".
"(Ya no estaba vivo cuando le vi). Acaricié su cara y sus brazos y piernas y le dije que le quería mucho y le susurré algunas cosas divertidas, eso fue todo".
K.H.. Ne-am cunoscut cand eu aveam 13 ani iar el 14 infiripandu-se o prietenie si o legatura in toti acesti ani. Intotdeauna am pastrat legatura. Apoi, cand m-am mutat la New York, ori de cate ori venea mergeam la concertele lui. Sti, prietenia noastra a inceput facand amandoi glume la telefon, eram copii pe atunci. Am petrecut momente frumoase impreuna. Apoi a venit si m-a vizitat cand s-a nascut Paris [Paris Hilton].
M. A fost acolo cand Paris a fost adusa pe lume?
K.H.. Avea cateva luni [Paris]…
M. Intra-devar?
K.H.. Apoi, s-a mutat pentru sase luni la Waldorf, acolo unde noi locuiam de opt ani. Chiar inainte de a muri ne-a vizitat la Bel Air Hotel, acolo unde locuiam pe perioada renovarii casei noastre. Se mutase acolo de trei sau patru luni. Sti, am petrecut impreuna momente frumoase.
M. Am vorbit cu Paris despre modul gresit in care este perceputa. Care sunt prejudecatiile legate de Michael?
K.H.. Ei bine, nu am avut asemenea pejudecati, era cea mai generoasa persoana, iubitoare, dulce, inteligenta… nu stiu… cel mai minunat tata. Cat timp a stat la Bel Air nu a avut nici un fel de dadaca. Cand am fost la un moment dat sa iau copiii si sa-i duc undeva, el le peria parul si le inchidea nasturii la pulover … era asa de iubitor si minunat. Il iubesc, pur si simplu. Intreaga lui familie este realmente minunata, o familie frumoasa.
M. Unde erai atunci cand ai primit vestea ca a murit?
K.H.. Tocmai ma intorsesem la hotel.
M. Cum ai primit vestea?
K.H.. Asistenta mea mi-a spus. Si… am cazut, literarmente, la podea. Sora mea a venit, m-a ridicat de jos si am plecat direct la casa lui crezand ca, copiii ar putea fi acolo.
M. Ai mers la spital cand…
K.H.. Da.
M. Care era atmosfera acolo?
K.H.. Copiii , doamna Jackson si toti fratii si surorile, toata lumea era in incapere. Am plans si ne-am imbratisat reciproc, eram uluiti. A fost un tata foarte dedicat copiilor lui. S-a dedicat lor inca de cand s-au nascut, sa-i creasca si sa fie cu ei…
Apoi cand LaToya si Randy ma dus la el sa-mi iau ramas bun… cred ca daca nu l-as fi vazut nu as fi crezut vreodata ca a murit … pentru ca mi-a fost prieten, a fost o persoana foarte puternica.
M. Mai era in viata cand …
K.H.. Nu.
M. Ce i-ai spus?
K.H.. L-am mangaiat pe cap, pe maini, pe picioare si .. si i-am spus ca il iubesc foarte mult, si, sti, i-am soptit cateva chestii haioase la ureche…. Si asta a fost tot.
M. Extrem de trist mod de a-si incheia viata, nu-i asa?
K.H.. Era ata de frumos totul la hotel… se trezea in fiecare dimineata, se juca cu copiii… realmente socant!
M. Paris, l-ai cunoscut pe Michael bine?
P.H. Da, am crescut – asa cum spunea si mama – imi amintesc – una din primele amintiri legate de el este cand mama ne-a dus pe platourile de filmare pentru Thriller. Inca mai avem acele poze. Il voi iubi intotdeauna. Obisnuiam sa ma duc la concertele lui… si el o lua pe sora mea si pe mine pe scena si cantam acolo sus.
Intotdeuna il voi iubi foarte mult. A fost un om cu adevarat extraordinar.
K.H.. Mi-a zis la un moment dat, “Kathy, mi-ar placea sa merg sa o vad pe Paris.” Am spus: “Pai, nu este in oras.”. “Mi-ar placea sa-i vad studioul de inregistrari”. I-am spus, “OK, in regula”, si i-am spus “suie-te in masina”. Era aproximativ 8.30 seara.
I-am spus: “Nu avem nevoie de oamenii de la securitate. Hai sa mergem. Rick va conduce, tu urca-te in spate.”. Au venit si copiii si am mers cu totii la studioul lui Paris.
Ii placea sa se uite la toate lucrurile. S-a uitat la pozele de pe pereti. Iubea arta, in debara la toate colectile ei cu Pinocchio si Tinkerbell si toate chestile alea. Mi-a spus ca-i reaminteste – cum mi-a zis? Ceva de genu “imi aminteste de ceva lucruri care imi plac cu siguranta si mie.” Iubea tot ce era sclipitor si ramele si ...
P.H. Si l-ai dus in studiou.
K.H.. L-am dus in studiou si a vrut sa vada totul.
M. A fost un talent extraorsinar, nu-i asa? I-a pus numele tau unuia dintre copii lui. Cum te simti?
P.H. Sunt onorata.
K.H.. Sti, La Toya iti poate spune o istorioara. Cand eram tineri, ne-am propus ca atunci cand unu din noi va avea prima fata sa o cheme Paris. Iar eu am avut prima, o fata. Asa ca i-am pus eu prima numele. Apoi cand el a avut-o pe fiica lui…
M. I-ati mai vazut pe copii de cand el a murit?
K.H.. I-am vazut acum cateva saptamani. Am iesit cu totii la cina. Nu mi-a venit sa cred cat de mari au crescut. Am fost pe la ei… cam acum trei saptamani.
M. Sunt bine ingrijiti?
K.H.. Oh, glumesti? Sunt intr-o casa noua cu doamna Jackson. Au o casa incredibil de frumoasa, securitatea este excelenta. Si, iau cina in familie. Merg in camerele lor si isi fac temele apoi coboara si ii arata bunicii, isi fac singuri baie, spun “noapte buna, bunico. Te iubesc!”, este extraordinar sa ii vezi.
M. E un sentiment ciudat, deoarece, banuiesc ca toata tevatura asta din instanta in legatura cu doctorul si moartea lui, si toate celalalte l-au creionat ca un caracter patetic in cele din urma, cu dependenta de toate acele medicamente si restul lucrurilor. Este un portret inexact, nu crezi?
K.H.. Ei bine, va pot spune ca atunci cand era la Bel Air Hotel nu era – nu era nici vorba de asa ceva. Locuia la nivelul inferior de unde stateam eu, vorbeam tot timpul.
De exemplu cand trebuia sa mergem undeva in timpul zilei, spunea “la ora 1 la fantana”, iar daca intarziam cinci minute… era extrem de ancorat in realitate.
Era tot timpul cu copii lui. Cred cu toata inima ca era foarte preocupat de concerte, probabil ii era greu sa doarma. Nu era dependent de medicamente. Avea doar o problema cu somnul.
M. Cum credeti ca va fi mostenirea Michael Jackson?
K.H.. Cred ca acum cand nu mai este, tata lumea a realizat ce om bun a fost, ce lucruri extraordinare a facut in scopuri caritabile. Este interesant ca nu auzim… ma rog nu mai vorbesc despre asta… a lasat trei copii minunati.
M. Care vor fi mostenirea lui, cred.
K.H.. Absolut!´Era cea mai amabila persoana, generoasa, dragastoasa, dulce, inteligenta,...un tata extraordinar, cald´´. Prietena f veche a lui Michael, K H - mama lui Paris si Nicky- a lesinat cand a auzit vestea devastatoare a mortii lui, apoi a strabatut cu toata viteza LA-ul ca sa-i consoleze pe copiii superstarului.
MJ si Hilton au devenit prieteni cand erau tineri si au menitnut prietenia si la maturitate.Hilton a fost printre primele care au aflat tragica veste a mortii.
Auzind vestea si lesinand , s-a dus acasa la Michael ca sa-i consoleze pe copii. Afalnd ca cei trei copii l-au insotit pe Michael la spital, s-a dus si ea acolo ca sa fie cu familia si sa -si ia ramas bun de la Michael.
´´La spital, copiii, dna Jackson si toti fratii si surorile plangeau in camera si se imbratisau unii pe altii. Era un tata dedicat copiilor lui. ´S-a implicat din prima zi in care s-au nascut, i-a educat si a fost cu ei. Latoya si Randy m-au dus inauntru ca sa-mi iau ramas bun. Cred ca dc nu faceam acest lucru nu as fi putut sa cred, chiar dc era prietenul meu, era o persoana f puternica.
Nu mai traia cand l-am vazut.I-am mangaiat fata si bratele si picioarele si i-am spus ca-l iubesc mult si i-am zis la ureche ceva amuzant, asta a fost tot.´´
de MyM Hammons la 1 iunie 2011
publicado y traducido para HideOut por
Xtarlight
La amiga de toda la vida de Michael Jackson, Kathy Hilton (madre de Paris y Nicky Hilton), se desmayó cuando se enteró de la devastadora noticia de su muerte, después cruzó Los Angeles a toda velocidad para consolar a los hijos de la superestrella.
MJ y Hilton se hicieron amigos cuando eran jovenes y siguieron manteniendo la amistad de adultos. Hilton fue una de las primeras en ser informadas de la tragedia.
Tras escuchar la noticia y caer al suelo, acudió a la casa de Jackson para consolar a sus tres hijos. Al enterarse de que Prince, Paris y Blanket habían seguido a su padre cuando fue trasladado a Ucla Medical Center, Hilton fue al hospial para estar con la familia y dar su último adios a su amigo.
Segun dijo en el programa de Piers Morgan, "Mi asistente me lo dijo y literalmente me caí al suelo. Mi hermana vino a ayudarme y fuimos directas a la casa porque pensé que los niños estarían allí".
"Luego (fui al hospital). Los niños, la Sra. Jackson y todos los hermanos y hermanas estaban en su habitación llorando y abrazándose unos a otros. Era un padre muy dedicado a sus hijos. Se volcó con ellos desde el día que nacieron, les educó y estuvo con ellos".
"LaToya y Randy me llevaron dentro para despedirme. Creo que si no lo hubiera hecho no hubiera podido creerlo, aunque era mi amigo, era una persona muy poderosa".
"(Ya no estaba vivo cuando le vi). Acaricié su cara y sus brazos y piernas y le dije que le quería mucho y le susurré algunas cosas divertidas, eso fue todo".
Kathy Hilton si fiica ei Paris au fost invitate de celebrul moderator de televiziune Piers Morgan la o discutie deschisa despre viata atat de complicata si mediatizata a familiei Hilton. Printre subiecte controversate, viata personala dar si afacerile imperiului Hilton, cele doua doamne au vorbit despre relatia frumoasa de prietenie dintre familia Hilton si Michael Jackson.
M. Inapoi la familia Hilton. Kathy, acest lucru este fascinant! Multa lume sustine ca l-a cunoscut pe Michael Jackson, tu ai fost cu el in liceu cu Michael Jackson, si ati ramas prieteni apropiati pana la sfarsitul vietii lui. De fapt nu ai vorbit niciodata in public prea mult despre el,cel putin nu cat sa vad eu. Spune-mi despre relatia ta cu el!
M. Inapoi la familia Hilton. Kathy, acest lucru este fascinant! Multa lume sustine ca l-a cunoscut pe Michael Jackson, tu ai fost cu el in liceu cu Michael Jackson, si ati ramas prieteni apropiati pana la sfarsitul vietii lui. De fapt nu ai vorbit niciodata in public prea mult despre el,cel putin nu cat sa vad eu. Spune-mi despre relatia ta cu el!
K.H.. Ne-am cunoscut cand eu aveam 13 ani iar el 14 infiripandu-se o prietenie si o legatura in toti acesti ani. Intotdeauna am pastrat legatura. Apoi, cand m-am mutat la New York, ori de cate ori venea mergeam la concertele lui. Sti, prietenia noastra a inceput facand amandoi glume la telefon, eram copii pe atunci. Am petrecut momente frumoase impreuna. Apoi a venit si m-a vizitat cand s-a nascut Paris [Paris Hilton].
M. A fost acolo cand Paris a fost adusa pe lume?
K.H.. Avea cateva luni [Paris]…
M. Intra-devar?
K.H.. Apoi, s-a mutat pentru sase luni la Waldorf, acolo unde noi locuiam de opt ani. Chiar inainte de a muri ne-a vizitat la Bel Air Hotel, acolo unde locuiam pe perioada renovarii casei noastre. Se mutase acolo de trei sau patru luni. Sti, am petrecut impreuna momente frumoase.
M. Am vorbit cu Paris despre modul gresit in care este perceputa. Care sunt prejudecatiile legate de Michael?
K.H.. Ei bine, nu am avut asemenea pejudecati, era cea mai generoasa persoana, iubitoare, dulce, inteligenta… nu stiu… cel mai minunat tata. Cat timp a stat la Bel Air nu a avut nici un fel de dadaca. Cand am fost la un moment dat sa iau copiii si sa-i duc undeva, el le peria parul si le inchidea nasturii la pulover … era asa de iubitor si minunat. Il iubesc, pur si simplu. Intreaga lui familie este realmente minunata, o familie frumoasa.
M. Unde erai atunci cand ai primit vestea ca a murit?
K.H.. Tocmai ma intorsesem la hotel.
M. Cum ai primit vestea?
K.H.. Asistenta mea mi-a spus. Si… am cazut, literarmente, la podea. Sora mea a venit, m-a ridicat de jos si am plecat direct la casa lui crezand ca, copiii ar putea fi acolo.
M. Ai mers la spital cand…
K.H.. Da.
M. Care era atmosfera acolo?
K.H.. Copiii , doamna Jackson si toti fratii si surorile, toata lumea era in incapere. Am plans si ne-am imbratisat reciproc, eram uluiti. A fost un tata foarte dedicat copiilor lui. S-a dedicat lor inca de cand s-au nascut, sa-i creasca si sa fie cu ei…
Apoi cand LaToya si Randy ma dus la el sa-mi iau ramas bun… cred ca daca nu l-as fi vazut nu as fi crezut vreodata ca a murit … pentru ca mi-a fost prieten, a fost o persoana foarte puternica.
M. Mai era in viata cand …
K.H.. Nu.
M. Ce i-ai spus?
K.H.. L-am mangaiat pe cap, pe maini, pe picioare si .. si i-am spus ca il iubesc foarte mult, si, sti, i-am soptit cateva chestii haioase la ureche…. Si asta a fost tot.
M. Extrem de trist mod de a-si incheia viata, nu-i asa?
K.H.. Era ata de frumos totul la hotel… se trezea in fiecare dimineata, se juca cu copiii… realmente socant!
M. Paris, l-ai cunoscut pe Michael bine?
P.H. Da, am crescut – asa cum spunea si mama – imi amintesc – una din primele amintiri legate de el este cand mama ne-a dus pe platourile de filmare pentru Thriller. Inca mai avem acele poze. Il voi iubi intotdeauna. Obisnuiam sa ma duc la concertele lui… si el o lua pe sora mea si pe mine pe scena si cantam acolo sus.
Intotdeuna il voi iubi foarte mult. A fost un om cu adevarat extraordinar.
K.H.. Mi-a zis la un moment dat, “Kathy, mi-ar placea sa merg sa o vad pe Paris.” Am spus: “Pai, nu este in oras.”. “Mi-ar placea sa-i vad studioul de inregistrari”. I-am spus, “OK, in regula”, si i-am spus “suie-te in masina”. Era aproximativ 8.30 seara.
I-am spus: “Nu avem nevoie de oamenii de la securitate. Hai sa mergem. Rick va conduce, tu urca-te in spate.”. Au venit si copiii si am mers cu totii la studioul lui Paris.
Ii placea sa se uite la toate lucrurile. S-a uitat la pozele de pe pereti. Iubea arta, in debara la toate colectile ei cu Pinocchio si Tinkerbell si toate chestile alea. Mi-a spus ca-i reaminteste – cum mi-a zis? Ceva de genu “imi aminteste de ceva lucruri care imi plac cu siguranta si mie.” Iubea tot ce era sclipitor si ramele si ...
P.H. Si l-ai dus in studiou.
K.H.. L-am dus in studiou si a vrut sa vada totul.
M. A fost un talent extraorsinar, nu-i asa? I-a pus numele tau unuia dintre copii lui. Cum te simti?
P.H. Sunt onorata.
K.H.. Sti, La Toya iti poate spune o istorioara. Cand eram tineri, ne-am propus ca atunci cand unu din noi va avea prima fata sa o cheme Paris. Iar eu am avut prima, o fata. Asa ca i-am pus eu prima numele. Apoi cand el a avut-o pe fiica lui…
M. I-ati mai vazut pe copii de cand el a murit?
K.H.. I-am vazut acum cateva saptamani. Am iesit cu totii la cina. Nu mi-a venit sa cred cat de mari au crescut. Am fost pe la ei… cam acum trei saptamani.
M. Sunt bine ingrijiti?
K.H.. Oh, glumesti? Sunt intr-o casa noua cu doamna Jackson. Au o casa incredibil de frumoasa, securitatea este excelenta. Si, iau cina in familie. Merg in camerele lor si isi fac temele apoi coboara si ii arata bunicii, isi fac singuri baie, spun “noapte buna, bunico. Te iubesc!”, este extraordinar sa ii vezi.
M. E un sentiment ciudat, deoarece, banuiesc ca toata tevatura asta din instanta in legatura cu doctorul si moartea lui, si toate celalalte l-au creionat ca un caracter patetic in cele din urma, cu dependenta de toate acele medicamente si restul lucrurilor. Este un portret inexact, nu crezi?
K.H.. Ei bine, va pot spune ca atunci cand era la Bel Air Hotel nu era – nu era nici vorba de asa ceva. Locuia la nivelul inferior de unde stateam eu, vorbeam tot timpul.
De exemplu cand trebuia sa mergem undeva in timpul zilei, spunea “la ora 1 la fantana”, iar daca intarziam cinci minute… era extrem de ancorat in realitate.
Era tot timpul cu copii lui. Cred cu toata inima ca era foarte preocupat de concerte, probabil ii era greu sa doarma. Nu era dependent de medicamente. Avea doar o problema cu somnul.
M. Cum credeti ca va fi mostenirea Michael Jackson?
K.H.. Cred ca acum cand nu mai este, tata lumea a realizat ce om bun a fost, ce lucruri extraordinare a facut in scopuri caritabile. Este interesant ca nu auzim… ma rog nu mai vorbesc despre asta… a lasat trei copii minunati.
M. Care vor fi mostenirea lui, cred.
K.H.. Absolut!
MJ si Hilton au devenit prieteni cand erau tineri si au menitnut prietenia si la maturitate.Hilton a fost printre primele care au aflat tragica veste a mortii.
Auzind vestea si lesinand , s-a dus acasa la Michael ca sa-i consoleze pe copii. Afalnd ca cei trei copii l-au insotit pe Michael la spital, s-a dus si ea acolo ca sa fie cu familia si sa -si ia ramas bun de la Michael.
´´La spital, copiii, dna Jackson si toti fratii si surorile plangeau in camera si se imbratisau unii pe altii. Era un tata dedicat copiilor lui. ´S-a implicat din prima zi in care s-au nascut, i-a educat si a fost cu ei. Latoya si Randy m-au dus inauntru ca sa-mi iau ramas bun. Cred ca dc nu faceam acest lucru nu as fi putut sa cred, chiar dc era prietenul meu, era o persoana f puternica.
Nu mai traia cand l-am vazut.I-am mangaiat fata si bratele si picioarele si i-am spus ca-l iubesc mult si i-am zis la ureche ceva amuzant, asta a fost tot.´´
No comments:
Post a Comment