In jurul lumii iti scriu povestea,
Ca orbul care-ti vede marea,
Cand valuri tainice se-aduna
Timid, sa-ti simta mangaierea.
Sunt surdul care tot te-asculta
In noapte cum ne furi pacatul,
Sa faci din el iubirea surda
Venita-n zori s-aline gandul.
Sunt calator prin lumi inchise
Si simt cum aripa m-atinge
Delicat, un gand amar se stinse
Si-o dalba zi in locu-i se alinta.
Si am sfarsit prin a-mpleti
Atatea stele in falnica poveste
Incat lumina lor cea vie
Aduce prin noi finaluri intelese.
Nu vad, dar esti a mea lumina,
N-aud, dar esti al vremii glas,
Cand regasit in noi, citim povestea
Caci este tot ce-a mai ramas.
by Al.
2 comments:
ce frumos..a ramas povestea...iar noi stim ca povestile sunt nemuritoare si ca ori de cate ori le citim sau le ascultam, ramanem copii.
a venit primavara, esti plina de inspiratie, Ali, te pup
o aveam inceputa din ianuarie, hmmm, m-am decis ca e vremea sa o termin, nu stiu de ce nu o terminam :)...
Post a Comment